scris dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCRÍE, scríu, vb. III. 1. Intranz. şi tranz. A reprezenta prin semne convenţionale sunetele sau cuvintele vorbirii. ♢ Expr. (Intranz.; în basme) De (sau pe) când scria (sau, refl., se scria) musca pe perete = de mult, din timpuri străvechi. ♦ Tranz. impers. A se afla scris, a fi scris. ♢ Expr. A-i scrie (sau a-i fi scris) cuiva pe faţă (sau în obraz) = a se putea vedea pe faţa cuiva starea lui sufletească, a se deduce ceva din expresia cuiva. ♦ Tranz. A acoperi ceva cu semne grafice sau, p. gener., cu orice fel de semne, de figuri. ♦ Tranz. A completa (un formular) cu textul necesar. ♦ Tranz. (Înv. şi pop.) A însemna, a desena, a zugrăvi; a contura, a schiţa. ♢ Expr. (Refl.) A se scrie în partea cuiva = a aduce, a semăna la chip cu cineva. ♦ A lăsa urme, a întipări, a imprima. ♢ Refl. Urmele paşilor se scriseseră pe zăpadă. 2. Intranz. şi tranz. A-şi exprima, a-şi formula gândurile, ideile în scris; a compune, a redacta o operă (literară, ştiinţifică). ♦ Tranz. A relata, a descrie, a povesti ceva în scris. 3. A aşterne pe hârtie un text, o scrisoare. ♦ Intranz. şi tranz. A trimite (cuiva) o scrisoare. ♢ Refl. recipr. Ne scriem din când în când. ♦ A înştiinţa, a comunica ceva în scris. 4. Tranz. A însemna, a nota, a înregistra ceva în scris; a trece numele cuiva pe o listă, într-o evidenţă. ♦ (Înv.) A inventaria; a catagrafia. ♢ Expr. (Pop.) A scrie ceva pe numele cuiva = a-i face cuiva acte de proprietate pentru... ♦ A trece ceva în contul cuiva, a pune în socoteală cuiva. 5. Tranz. şi refl. (Pop.) A (se) înscrie într-o organizaţie, într-un corp constituit, într-un colectiv de muncă. 6. Tranz. (Pop.) A prescrie, a indica unui bolnav tratamentul necesar. ♦ Tranz. impers. A fi stabilit, rânduit (prin legi, regulamente). ♢ Expr. A(-i) fi scris cuiva (sau pentru cineva) = a(-i) fi rânduit cuiva de la naştere, a(-i) fi sortit, hărăzit (prin soartă). [Perf. s. scrisei, part. scris. – Var.: scri vb. IV] – Lat. scribere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCRIS1, (4) scrise, s.n. 1. Faptul de a scrie (1). ♢ Maşină de scris = maşină folosită pentru dactilografierea textelor. ♢ Loc. adj. şi adv. În scris = notat (pe hârtie). 2. Fel propriu de a scrie al cuiva, mod particular de a caligrafia semnele grafice; scriere (2), scriitură (1), scriptură (4), scrisoare (3). 3. Acţiunea de a scrie (2), de a redacta o compoziţie, o operă. ♦ Activitatea de scriitor, de publicist. 4. Ceea ce este scris, ceea ce rezultă în urma muncii de elaborare, de redactare; scriere (3). Foloseşte multe neologisme în scrisul său.Totalitatea operelor scrise aparţinând unui popor, unei naţiuni, unui scriitor. Scrisul românesc. – V. scrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCRIS2, -Ă, scrişi, -se, adj., subst. I. Adj. Care este însemnat, consemnat în scris, scriptic. II. Subst. (Pop.) 1. S.m. şi f. Persoană predestinată să devină soţul sau soţia cuiva. 2. S.f. art. Ursită, soartă, fatalitate. – V. scrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SCRÍE scríu 1. intranz. 1) A reprezenta grafic vorbirea. 2) A întreţine corespondenţă. 3) A practica scrisul. 2. tranz. 1) (texte) A formula în scris. 2) A aduce la cunoştinţă în scris; a comunica pe cale grafică. 3) pop. A fixa în scris; a înscrie; a nota; a înregistra. ♢ A(-şi) ~ ceva în frunte a ţine bine minte; a memoriza bine. A-i fi scris (cuiva) a-i fi hărăzit de soartă; a-i fi sortit. A-i fi scris (cuiva) pe faţă a vedea pe faţa cuiva starea lui sufletească. 4) pop. (medicamente sau tratamente) v. A PRESCRIE. /<lat. scribere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCRIS1 ~e n. mai ales la pl. rar Ansamblu de semne convenţionale făcute pe o suprafaţă plană (mai ales hârtie). /v. a scrie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCRI//S2 ~să (~şi, ~se) v. A SCRIE.În ~ notat pe hârtie. /v. a scrie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCRIS3 ~uri n. 1) v. SCRIERE. 2) Fel propriu de a caligrafia semnele grafice. ~ neciteţ. A falsifica ~ul cuiva. /v. a scrie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCRI//S4 ~şi m. (în credinţele populare) Persoană menitădevină soţul cuiva; ursit. /v. a scrie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scríe (-íu, -is), vb. – 1. A aşterne pe hîrtie cu ajutorul unor semne grafice cuvinte, texte etc. – 2. A compune. – 3. A coresponda, a comunica prin scrisori. – 4. A desena, a picta, a reprezenta. – 5. A înscrie, a înregistra. – Mr. scriu, scrişu, scriat, scriire. Lat. scrĭbĕre (Puşcariu 1564; REW 7745; Densusianu, GS, II, 12), cf. it. scrivere, prov., cat. escriure, fr. écrire, sp. escribir, port. escrever, alb. skruan (Philippide, II, 654). – Der. scriere, s.f. (acţiunea de a scrie; scris, compoziţie); scriitor, s.m. (persoană care scrie, autor, publicist, diac); scriitoraş, s.m. (scriitor fără valoare, gazetăraş; caligraf, grefier); scriitoricesc, adj. (de scriitor, literar); scriitură, s.f. (scris, grafie); scris, adj. (redat prin scriere; predestinat, fatal; desenat, reprezentat; frumos, drăguţ); scris, s.n. (faptul de a scrie; grafie, poruncă, ordin; pl., acţiuni, efecte bancare); scris, s.m. (bărbat predestinat drept soţ, logodnic, mire); scrisă, s.f. (destin, soartă); scrisoare, s.f. (scris; epistolă; act, document scris; înv., descriere). Cf. scriptură. Der. neol. script, s.n., din lat. scriptum (sec. XIX); scriptic, adj. (scris, se zice despre examene), din germ. Skriptum (Candrea); scrib, s.m., din fr. scribe; adscrie, vb.; circumscrie, vb.; descrie, vb.; înscrie, vb.; prescrie, vb.; proscrie, vb.; subscrie, vb., din lat., cu adaptare la conjug, lui a scrie.
(Dicţionarul etimologic român)

scris-citít s. n., art. scris-citítul
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scríe vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scríu, 2 sg. scrii, 1 pl. scríem, 2 pl. scríeţi, perf. s. 1 sg. scriséi, l pl. scríserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. scríe; imper. 2 pl. scríeţi; ger. scriínd (sil. scri-ind); part. scris
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scrísul (persoană) s. m. art.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scris s. n., pl. scríse/(feluri) scrísuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

în scrís loc. adj. şi adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SCRÍE vb. 1. v. înregistra. 2. v. crea. 3. (înv.) a semna. (Îi ~ despre ...) 4. v. coresponda. 5. v. colabora. 6. v. conţine. 7. v. prevedea. 8. v. arăta. 9. v. expedia.
(Dicţionar de sinonime)

SCRÍE vb. v. contura, copia, da, descrie, desena, destina, edita, expune, hărăzi, hotărî, imprima, indica, inventaria, iscăli, încondeia, încorpora, înfăţişa, înregistra, înrola, meni, orândui, picta, predestina, prescrie, prezenta, publica, recenza, recomanda, recruta, reda, reproduce, rândui, scoate, semna, sorti, tipări, trasa, ursi, zugrăvi.
(Dicţionar de sinonime)

SCRIERE ÎN SCÚRT s. v. prescurtare, rezumat.
(Dicţionar de sinonime)

SCRIS adj. 1. (înv.) semnat. (Un text ~.) 2. (rar) scriptic. (Limbaj oral şi limbaj ~.) 3. (înv.) scrip-turistic. (Examen ~.)
(Dicţionar de sinonime)

SCRIS adj. v. desenat, pictat, zugră-vit.
(Dicţionar de sinonime)

SCRIS s. 1. condei, grafie, scriitură, (pop.) slovă. (Are un ~ regulat.) 2. (rar) caligrafie. (~ îngrijit, clar.) 3. scriere, (rar) scriitură, (înv. şi pop.) scrisoare, slovă, (înv.) scriptură. (Avea un ~ frumos.) 4. grafie, scriere, (rar) scriitură. (I-a recunoscut ~ul.) 5. alcătuire, compunere, creare, elaborare, întocmire, realizare, redactare, scriere, (înv.) izvodire, redacţie, redijare. (~ul unei opere literare.) 6. stil. (Are un ~ nervos, vioi.)
(Dicţionar de sinonime)

SCRIS s. v. act, document, dovadă, epistolă, epistolie, hârtie, izvor, înscris, piesă, scrisoare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A scrie ≠ a şterge
(Dicţionar de antonime)

Scrisnescris
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc scr scri

Cuvinte se termină cu literele: is ris cris