scrobire

SCROBÍ, scrobésc, vb. IV. Tranz. A da rigiditate, asprime, luciu firelor, produselor textile sau rufelor prin scufundarea lor într-o suspensie de amidon în apă; a apreta. – Din bg. skrobja, scr. skrobiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCROBÍRE s.f. Acţiunea de a scrobi şi rezultatul ei; apretare. – V. scrobi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SCROB//Í ~ésc tranz. (rufe, ţesături, fire textile) A clăti cu scrobeală pentru a da rigiditate şi aspect; a apreta. /<bulg. skrobja, sb. skrobiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scrobí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scrobésc, imperf. 3 sg. scrobeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scrobeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scrobíre s. f., g.-d. art. scrobírii; pl. scrobíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SCROBÍ vb. v. apreta.
(Dicţionar de sinonime)

SCROBÍ vb. v. albăstri.
(Dicţionar de sinonime)

SCROBÍRE s. v. apretare.
(Dicţionar de sinonime)