SCROMBĂÍ, scrombăiésc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strica, a scâlcia încălţămintea. – Scroambă + suf. -ăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SCROMBĂ//Í ~iésc tranz. A face să se scrombăiască. /scroambe + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE SCROMBĂ//Í pers. 3 se ~iéşte intranz. (despre încălţăminte) A-şi pierde forma iniţială (prin purtare îndelungată sau neglijentă); a se scâlcia. /scroambe + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
scrombăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scrombăiésc, imperf. 3 sg. scrombăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scrombăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
scrombăí, scrombăiésc, vb. IV (reg.) 1. a strica, a scâlcia încălţămintea, a o uza. 2. (despre încălţămintea veche şi uzată) a face un zgomot caracteristic în timpul mersului. 3. (refl.) a se scoroji. 4. (despre zăpadă) a prinde la suprafaţă o pojghiţă de gheaţă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
SCROMBĂÍ vb. v. deforma, scâlcia, strâmba.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SCROMBĂ//Í ~iésc tranz. A face să se scrombăiască. /scroambe + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
scrombăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scrombăiésc, imperf. 3 sg. scrombăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scrombăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
scrombăí, scrombăiésc, vb. IV (reg.) 1. a strica, a scâlcia încălţămintea, a o uza. 2. (despre încălţămintea veche şi uzată) a face un zgomot caracteristic în timpul mersului. 3. (refl.) a se scoroji. 4. (despre zăpadă) a prinde la suprafaţă o pojghiţă de gheaţă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
SCROMBĂÍ vb. v. deforma, scâlcia, strâmba.
(Dicţionar de sinonime)