scrum dex - definiţie, sinonime, conjugare

scrum

[Sinonime]
SCRUM, (rar) scrumuri, s.n. 1. Materie neagră sau cenuşie care rămâne după arderea completă a unui corp (şi care poate păstra în parte forma obiectului ars). ♢ Expr. A se alege scrumul (şi fumul sau şi cenuşa) (de ceva sau de cineva) = a nu mai rămâne nimic (din ceva sau din cineva), a se distruge complet. 2. Coajă arsă (dintr-o mâncare) care se prinde pe fundul unui vas. – Cf. bg. s k r u m, alb. s h k r u m p.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCRUM ~uri n. Materie de culoare neagră-cenuşie provenită din arderea completă a unui corp (păstrând parţial forma obiectului ars). ~ de ţigară.A se preface în ~ (sau a se face ~) a arde complet. A se alege ~ şi fum (sau şi cenuşă) din ceva (sau din cineva) a fi nimicit cu totul. /cf. alb. shkrump
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scrum (-muri), s.n. – Cenuşă, coajă arsă, resturi de la ardere. – Mr., megl. scrum. Var. înv. scrumb. Origine incertă. Explicaţia prin tc. cuman. kurum „funingine” (Meyer 409; Şeineanu, II, 318; Densusianu, Hlr., 383; Pascu, II, 161; Capidan, Raporturile, 458; Puşcariu, Lr., 258), cf. mag. korom, nu pare suficientă. Legătura cu alb. škrumb (Philippide, II, 733; Rosetti, II, 122), este evidentă: dar nu şi explicaţia sa. Mai probabil e vorba de o formaţie expresivă, ca în (s)grunţ sau sdrum(ica), explicaţie care serveşte şi pentru scruntar; ideea de bază este cea de a „a se face praf”. Der. scruma (var. scrum(u)i), vb. (a arde, a incinera); scrumelniţă (var. scrumieră), s.f. (cenuşieră); scruntar, s.n. (loc nisipos şi pietros la marginea unei ape; Mold., insuliţă, dună), pornind probabil de la *scrunt „ţăndări, fărîme” (după părerea de nesusţinut a lui Giuglea, Dacor., III, 627), din v. germ. scrunta › germ. Schrund „crăpătură”); scrunţar, s.n. (teren accidentat), din acelaşi cuvînt, probabil contaminat cu sgrunţ; scrupos, adj. (Mold., sfărîmicios), fără îndoială în loc de *scrumpos, de la scrumb (legătura cu sl. krupa „griş”, propusă de Tiktin, nu pare convingătoare). – Din rom. provin bg. skrum (Capidan, Raporturile, 211), ngr. σϰοῦρμος (Murnu, Lehnw., 42), şi desigur alb. škrumb, škrump. – Cf. scurma.
(Dicţionarul etimologic român)

scrum s. n., pl. scrúmuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SCRUM s. 1. zgură. (Pâinea din cuptor s-a făcut ~.) 2. arsură. (~ul de pe fundul unui vas.)
(Dicţionar de sinonime)

SCRUM s. v. cenuşă, funingine.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc scr scru

Cuvinte se termină cu literele: um rum crum