scruntar dex - definiţie, sinonime, conjugare

scruntar

scruntar scruntar
scruntár s. n., pl. scruntáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scruntár, scruntáre şi scruntáruri, s.n. (reg.) 1. loc nisipos sau pietros; scruntărie. 2. loc ridicat, dâmb. 3. râpă cu pietre, făcută de şuvoiul apelor. 4. (în sintagma) scruntar de pădure = pădurice; pâlc de pădure. 5. (adj.) curat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: sc scr scru scrun scrunt

Cuvinte se termină cu literele: ar tar ntar untar runtar