scrântire

SCRÂNTÍRE, scrântiri, s.f. Faptul de a (se) scrânti; scrânteală, scrântitură. – V. scrânti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

scrântíre s. f., g.-d. art. scrântírii; pl. scrântíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
SCRÂNTÍRE s. v. luxaţie.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: sc scr scra scran scrant

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire ntire antire