scule dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCÚLĂ, scule, s.f. 1. Piesă folosită pentru prelucrarea unor materiale solide, în scopul schimbării formei, a dimensiunilor şi a proprietăţii acestora; unealtă, instrument. ♦ Parte activă a unei scule (1), care acţionează nemijlocit asupra materialului de prelucrat. Pânza de oţel constituie scula ferăstrăului. ♦ Fig. Persoană, acţiune, fapt de care se serveşte cineva pentru atingerea unui scop; instrument. 2. (Înv.; la pl.) Obiecte de preţ; giuvaere, bijuterii. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCÚL//Ă ~e f. 1) mai ales la pl. Obiect fabricat şi acţionat manual în vederea executării unei operaţii de muncă; unealtă; instrument. 2) Parte activă a unei maşini-unelte care vine în contact direct cu materialul ce se prelucrează. 3) fig. Persoană care se distinge prin ceva (în bine sau în rău). Bună ~ mai eşti!. [G.-D. sculei] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scúlă (-le), s.f. – 1. Bijuterie, giuvaier. – 2. (Pl.) Lucruri, obiecte, catrafuse. – 3. Instrument, unealtă, ustensilă. – 4. Organ sexual masculin. Origine incertă. Pare a fi ngr. σϰόλη „festiv”, cf. ngr. σϰουλαρίϰι „cercei”. Legătura cu gr. σϰῦλον, eol. *σϰύλλον „deposedare” (Diculescu, Elementele, 469), sau cu scul (Scriban) nu este convingătoare.
(Dicţionarul etimologic român)

scúlă s. f., g.-d. art. scúlei; pl. scúle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SCÚLĂ s. v. instrument.
(Dicţionar de sinonime)

SCÚLĂ s. v. armă, bijuterie, categorie, fel, gen, giuvaer, odor, podoabă, soi, specie, speţă, tip.
(Dicţionar de sinonime)

SCÚLE s. pl. v. odoare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc scu scul

Cuvinte se termină cu literele: le ule cule