SCÚRGE, scurg, vb. III. 1. Refl. şi tranz. A curge sau a face să curgă un lichid, prelingându-se în cantităţi mici. ♦ Tranz. A scoate ultimele picături de lichid aflate într-un recipient. ♦ Refl. (Despre fluide) A ieşi (în cantităţi mici) dintr-o conductă defectă. ♦ Refl. (Despre ochi) A se sparge, împrăştiindu-se din orbită. 2. Tranz. A separa partea lichidă sau particulele aflate în suspensie dintr-un amestec. ♦ A seca apa dintr-un teren prin drenaj. 3. Refl. (Despre ape) A curge la vale (lăsând în urmă locul uscat). ♦ Fig. (Despre grupuri de fiinţe, de vehicule) A se succeda, a merge în aceeaşi direcţie, a se perinda. 4. Refl. Fig. (Despre unităţi de timp) A trece unul după altul, a se desfăşura. [Perf. s. scursei, part. scurs] – Lat. excurrere (după curge).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SCÚRGE scurg tranz. 1) (lichide) A face să curgă (dintr-un amestec sau dintr-un vas). ~ zerul din brânză. ♢ A-şi ~ ochii a plânge mult. ~ vlaga (din cineva) a slei de puteri (pe cineva). 2) (fructe, rufe etc.) A presa, evacuând lichidul; a stoarce. /<lat. excurrere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE SCÚRGE pers. 3 se scúrge intranz. 1) (despre fluide) A ieşi (dintr-un recipient) încet şi în cantităţi mici. 2) (despre şuvoaie, torente de apă) A curge în josul pantelor până la epuizare. 3) (despre ochi) A-şi pierde lichidul pe care îl conţine ca urmare a spargerii globului ocular. 4) fig. (despre persoane, vehicule etc.) A urma unul după altul (fără întrerupere sau la intervale egale). 5) fig. (despre ore, zile, săptămâni, luni etc.) A se consuma treptat; a trece; a curge. /<lat. excurrere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
scúrge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scurg, imperf. 3 sg. scurgeá, perf. s. l sg. scurséi, 1 pl. scúrserăm; part. scurs
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SCÚRGE vb. 1. a se prelinge, (pop.) a pica, (înv. şi reg.) a pişti. (Vinul se ~ din vas.) 2. a se strecura. (Lichidul se ~ prin fisura vasului.) 3. (înv. şi reg.) a strânge. (~ brânza proaspătă prin sedilă.) 4. v. curge. 5. v. infiltra. 6. v. perinda. 7. v. trece. 8. a trece, (pop.) a vremui, (înv.) a se prelungi, (fig.) a curge. (Timpul s-a ~ încet.) 9. v. împlini.
(Dicţionar de sinonime)
SCÚRGE vb. v. asana, curge, descărca, deseca, deşerta, extorca, goli, seca, vărsa.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SCÚRGE scurg tranz. 1) (lichide) A face să curgă (dintr-un amestec sau dintr-un vas). ~ zerul din brânză. ♢ A-şi ~ ochii a plânge mult. ~ vlaga (din cineva) a slei de puteri (pe cineva). 2) (fructe, rufe etc.) A presa, evacuând lichidul; a stoarce. /<lat. excurrere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
scúrge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scurg, imperf. 3 sg. scurgeá, perf. s. l sg. scurséi, 1 pl. scúrserăm; part. scurs
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SCÚRGE vb. 1. a se prelinge, (pop.) a pica, (înv. şi reg.) a pişti. (Vinul se ~ din vas.) 2. a se strecura. (Lichidul se ~ prin fisura vasului.) 3. (înv. şi reg.) a strânge. (~ brânza proaspătă prin sedilă.) 4. v. curge. 5. v. infiltra. 6. v. perinda. 7. v. trece. 8. a trece, (pop.) a vremui, (înv.) a se prelungi, (fig.) a curge. (Timpul s-a ~ încet.) 9. v. împlini.
(Dicţionar de sinonime)
SCÚRGE vb. v. asana, curge, descărca, deseca, deşerta, extorca, goli, seca, vărsa.
(Dicţionar de sinonime)