scurtcircuitare dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCURTCIRCUITÁ, scurtcircuitez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) produce un scurtcircuit (2). [Pr.: -cu-i-] – Din scurtcircuit (după fr. court-circuiter).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCURTCIRCUITÁRE, scurtcircuitări, s.f. Acţiunea de a (se) scurtcircuita. [Pr.: -cu-i-] – V. scurtcircuita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SCURTCIRCUIT//Á ~éz tranz. A realiza un scurtcircuit. /Din scurtcircuit
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SCURTCIRCUIT//Á pers. 3 se ~eáză intranz. A se produce un scurtcircuit. /Din scurtcircuit
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCURTCIRCUITÁ vb. I. tr. A pune în scurtcircuit o porţiune dintr-un circuit electric. [< scurtcircuit].
(Dicţionar de neologisme)

SCURTCIRCUITÁRE s.f. Acţiunea de a scurtcircuita şi rezultatul ei; legătură prin scurtcircuit. [< scurtcircuita].
(Dicţionar de neologisme)

SCURTCIRCUITÁ vb. tr., refl. a (se) realiza un scurtcircuit. (după fr. court-circuiter)
(Marele dicţionar de neologisme)

scurtcircuitá vb. (sil. -cu-i-; mf. scurt-), ind. prez. 3 sg. scurtcircuiteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scurtcircuitáre s. f. (sil. -cu-i-; mf. scurt-), g.-d. art. scurtcircuitării; pl. scurtcircuitări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: sc scu scur scurt scurtc

Cuvinte se termină cu literele: re are tare itare uitare