scut dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCUT, scuturi, s.n. 1. Armă defensivă de metal, de piele etc., de diverse forme şi mărimi, cu care luptătorii din antichitate şi din evul mediu îşi apărau pieptul de lovituri; pavăză. ♦ (Rar) Blazon (în formă de scut 1). 2. Fig. Apărare, ocrotire, sprijin. 3. (Tehn.) Mască sau paravan protector folosite de sudori. 4. Construcţie metalică sau de lemn mobilă, folosită la susţinerea peretelui şi a tavanului unei galerii de mină sau la protejarea lucrărilor de săpare şi de căptuşire a unui tunel. 5. (Geol.) Regiune întinsă din cadrul unei platforme, în care apare la suprafaţă fundamentul platformei, format din şisturi cristaline şi vechi roci magmatice. 6. Parte chitinoasă care alcătuieşte epiderma sau scheletul unor vieţuitoare, având rol protector. – Lat. scutum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCUT ~uri n. 1) (în antichitate şi în evul mediu) Armă defensivă de lemn, de metal sau de piele, cu care luptătorii îşi apărau corpul de lovituri; pavăză. ♢ A se întoarce din luptă cu ~ a ieşi din luptă biruitor. 2) Blazon de forma acestei arme. 3) fig. Persoană sau lucru care protejează; pavăză. 4) fig. Protecţie de care se bucură cineva. Sub ~ul legii. 5) Mască sau paravan folosit de sudori. 6) tehn. Construcţie de protecţie (în mine, în tunele etc.). 7) geol. Porţiune întinsă dintr-o platformă unde ies la suprafaţă rocile fundamentului cutat. 8) biol. Formaţie chitinoasă de protecţie (epidermică sau scheletică) a corpului unor vieţuitoare. /<lat. scutum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCUŢ, scuţi, s.m. Sloi mare de gheaţă. ♦ Ţurţur.
(Dicţionarul limbii române moderne)

scut (-turi), s.n. – Pavază, apărătoare de piele. Lat. scūtum (Puşcariu 1568; REW 7759); cf. alb. skjut (Philippide, II, 654), logud. iskudu, prov., cat. escut, fr. écu, sp., port. escudo. – Der. scutar, s.n. (înv., scut); scutar (var. scutaş), s.m. (scutier); scuti, vb. (înv., a proteja, a pune la adăpost; înv., a cruţa, a menaja, a păstra; a salva; a ierta, a se dispensa, a se păstra), a cărui formaţie este normală (cf. sp. escudar), fără să fie nevoie să se recurgă la sl. (Candrea); scuteală, s.f. (Trans., protecţie, adăpost, iertare, dispensă, scutire, privilegiu); scutelnic, s.m. (ţăran scutit de bir; soldat care slujea în miliţie pentru a fi scutit de biruri), de la cuvîntul anterior (legătura cu sl. skotŭ „oaie”, propusă de Miklosich, Slaw. Elem., 45 şi Miklosich, Lexicon, 849, este greşită); scutire, s.f. (iertare, dispensă); scutitor, adj. (protector); scutier, s.m., din fr. écuyer adaptat la scut.
(Dicţionarul etimologic român)

scuţ (-ţuri), s.n. – Ţurţure, ciucure de gheaţă. Poate legat de sl. skutŭ „marginea, bordura unei haine” (Scriban).
(Dicţionarul etimologic român)

scut s. n., pl. scúturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scuţ, scúţuri, s.n. (reg.) 1. ţurţur de gheaţă. 2. murdărie, jeg. 3. sloi mare de gheaţă. 4. conglomerat de materii.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SCUT s. (MIL.) pavăză, (înv.) aspidă, calcan. (Ostaş cu ~ şi suliţă.)
(Dicţionar de sinonime)

SCUT s. v. apărare, apărătoare, armoarii, blazon, emblemă, gardă, grijă, ocrotire, protecţie, sprijin, stemă, şopron.
(Dicţionar de sinonime)

SCUŢ s. v. ţurţur.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc scu

Cuvinte se termină cu literele: ut cut