scutec dex - definiţie, sinonime, conjugare

scutec

[Sinonime]
SCÚTEC, scutece, s.n. Bucată de pânză, de flanelă, de pichet etc., de obicei dreptunghiulară, cu care se înfaşă sugarii. – Cf. bg. s k u t a k.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCÚTE//C ~ce n. Bucată de ţesătură folosită pentru înfăşarea sugacilor; pelincă. ♢ În ~ce în fragedă copilărie. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scútec (-ce), s.n. – Cîrpă, pelincă. – Mr. scutic „dimie”. Origine îndoielnică. Ar putea fi, cum se presupune în general, sl. skutŭ „poală, fustă, partea din faţă a unui veşmînt femeiesc” (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 335; Tiktin; Conev 83), cf. sb., cr. skut, rus. skutatĭ „a înfăşura”, alb. skutinë „îmbrăcăminte”, ngr. σϰουτί „îmbrăcăminte”; dar rezultatul din rom. nu se explică formal, fiindcă -ec nu este suf. productiv în rom. (bg. skuták, citat de Candrea nu se potriveşte fonetic cu cel rom.). Forma se potriveşte mai bine lat. scuticum, scutica, folosit în epoca clasică cu sensul de „bici din piele” (cf. San Isidoro, V, 27, 15; Plummer, II, 26), şi care s-a confundat, desigur, cu urmaşii lui cutis, cf. lat. cutica „pieliţă unui fruct, coajă”, de unde it. cotica, calabr. cútica (Battisti, II, 1147). Pornind de la *scuticum „curea de piele” sau „piele”, s-ar putea explica şi cuvîntul rom.; pentru trecerea semantică de la ideea de „piele” la cea de „ţesătură”, cf. scoarţă şi pentru der. tosc. scoticare „a se jupui”.
(Dicţionarul etimologic român)

scútec s. n., pl. scútece
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SCÚTEC s. cârpă, (înv. şi reg.) rantie, (Mold. şi Bucov.) pelincă. (~ pentru sugaci.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc scu scut scute

Cuvinte se termină cu literele: ec tec utec cutec