scutire dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCUTÍ, scutesc, vb. IV. Tranz. 1. A dispensa pe cineva de anumite îndatoriri, sarcini, a nu supune la anumite obligaţii. ♦ Refl. A cere, a solicita să fie dispensat de o obligaţie. S-a scutit la ora de sport. 2. A feri sau a scăpa pe cineva de ceva neplăcut; a cruţa, a menaja. ♦ A lăsa în pace, a nu plictisi pe cineva. – Din scut.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCUTÍRE, scutiri, s.f. Acţiunea de a scuti şi rezultatul ei. ♦ Privilegiu acordat cuiva de a nu presta anumite servicii, de a nu plăti anumite dări etc.; (concr.) document, act care conţine un asemenea privilegiu. – V. scuti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SCUT//Í ~ésc tranz. A elibera de îndatoriri. ~ de impozit.~eşte-mă, te rog! lasă-mă, te rog, în pace; slăbeşte-mă, te rog! /Din scut
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scutí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scutésc, imperf. 3 sg. scuteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scuteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scutíre s. f., g.-d. art. scutírii; pl. scutíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SCUTÍ vb. 1. v. absolvi. 2. a dispensa. (Îl ~ de gimnastică.) 3. a slăbi. (~-mă cu întrebările!)
(Dicţionar de sinonime)

SCUTÍ vb. v. adăposti, apăra, ascunde, dosi, feri, mistui, ocroti, păstra, păzi, proteja.
(Dicţionar de sinonime)

SCUTÍRE s. 1. v. absolvire. 2. dispensă, (înv.) scuteală, scutinţă. (~ de armată.)
(Dicţionar de sinonime)

SCUTÍRE s. v. apărare, ocrotire, protecţie, sprijin.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc scu scut scuti scutir

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire utire cutire