scuturătoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCUTURĂTOÁRE, scuturători, s.f. Măturică de pene cu care se scutură praful. – Scutura + suf. -ătoare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCUTURĂTÓR, scuturătoare, s.n. 1. Maşină care serveşte la separarea şi la eliminarea impurităţilor dintr-un material fibros. 2. Batoză care sortează materialul treierat şi elimină paiele lungi. – Scutura + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCUTURĂT//OÁRE ~óri f. 1) Mătură pentru scuturat praful. 2) Teica morii. /a scutura + suf. ~ătoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCUTURĂT//ÓR ~oáre n. 1) Maşină care curăţă fibrele textile de impurităţi. 2) Dispozitiv la o maşină de treierat, care scutură paiele de boabe şi le evacuează. /a scutura + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scuturătoáre s. f., g.-d. art. scuturătórii; pl. scuturătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scuturătór s. n., pl. scuturătoare
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SCUTURĂTOÁRE s. v. scrumieră, sită, teică.
(Dicţionar de sinonime)

SCUTURĂTÓR s. v. hădărag, titirez.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc scu scut scutu scutur

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare atoare