scuturat dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCUTURÁ, scútur, vb. I. I. 1. Tranz. A clătina, A agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el. ♢ Expr. (Fam.) A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua cuiva (prin mijloace necinstite) toţi banii, a stoarce (pe cineva) de bani. ♦ Refl. A se curăţa de praf, de noroi, de zăpadă etc. ♦ Intranz. A face curăţenie, a deretica, a şterge praful de pe obiectele din casă. 2. Tranz. Fig. A arunca, a lepăda, a îndepărta ceva. ♦ Refl. A scăpa, a se elibera de ceva supărător, nefast. 3. Refl. şi tranz. A rămâne sau a face să rămână fără frunze, petale, rod; a cădea sau a face să cadă, a (se) împrăştia. ♦ Refl. A se desprinde şi a cădea. Se scuturau frunzele. II. 1. Tranz. şi intranz. A mişca cu putere încoace şi încolo, a zgâlţâi, a hâţâna, a zdruncina; a agita. ♢ Expr. (Tranz.) A scutura mâna cuiva = a strânge (cu putere) mâna cuiva. ♦ Refl. A se cutremura din tot corpul. Expr. (Tranz.) A-l scutura frigurile = a avea un acces de friguri. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A critica sau a certa aspru. – Lat. *excutulare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCUTURÁT1 s.n. Scuturare. – V. scutura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCUTURÁT2, -Ă, scuturaţi, -te, adj. 1. Curăţat de praf, de noroi, de zăpadă etc. 2. Despuiat de frunze, de flori; cu fructele căzute. – V. scutura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SCUTURÁ scútur 1. tranz. 1) A face să se scuture. 2) (obiecte sau persoane) A mişca brusc şi repetat în direcţii opuse. ~ un pom.~ pe cineva de bani a-i lua cuiva banii. ~ (pe cineva) frigurile a avea un acces de malarie. 3) pop. (persoane) A supune unei proceduri neplăcute (critică, percheziţie, control vamal etc.). 2. intranz. A face curăţenie (prin casă); a deretica. /<lat. excutulare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SCUTURÁ mă scútur intranz. 1) (despre frunze, fructe, boabe etc.). A cădea pe pământ (desprinzându-se din loc). 2) A se curăţa de ceva supărător. ~ de praf. 3) fig. A reuşi să se eliberese de ceva care incomodează; a se descotorosi; a scăpa; a se dezbăra. ~ de necazuri. 4) (despre fiinţe) A se cutremura din tot corpul. /<lat. excutulare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scuturá (-r, -at), vb. – 1. A balansa, a zgudui. – 2. A bate un copac pentru a-i culege fructele. – 3. A se zgîlţîi, a se răvăşi. – 4. A se ciomăgi, a se snopi în bătaie. – 5. A stoarce de bani. – 6. A părăsi, a se descotorosi de cineva. – 7. A curăţa interiorul unei case. – 8. (Refl.) A se zdruncina, a se agita. – 9. (Refl.) A se cutremura, a se înfiora. – 10. (Refl.) A-i cădea frunzele sau florile. – 11. (Refl.) A respinge, a dezaproba. – Mr. scutur(are), megl. scutur(ar)i. Lat. *excŭtŭlāre, în loc de excŭtĕre (Meyer, Alb. St., IV, 115; Candrea, Éléments, 44; Puşcariu 1562; Tiktin; REW 3000), cf. it. scotulare, abruz. (s)kutelá, calabr. (s)cotulare, ca şi scoate. Der. scutur, s.n. (agitare, cutremurătură), deverbal literar; scuturătoare, s.f. (măturică de praf; titirez la moară; scrumieră); scuturătură, s.f. (faptul de a scutura; frunze moarte; fructe căzute).
(Dicţionarul etimologic român)

scuturá vb., ind. prez. 1 sg. scútur, 3 sg. şi pl. scútură
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scuturát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SCUTURÁ vb. 1. v. agita. 2. v. cutremura. 3. v. zgâlţâi. 4. a clătina, a zgâlţâi, a zgudui, (pop.) a zgâlţâna, (reg.) a zbiciula, a zblendui, a zgâcina, (Mold.) a zbihui. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 5. a se cutremura, a se înfiora, a tremura, a tresări. (Calul se ~ din tot corpul.) 6. v. deretica.
(Dicţionar de sinonime)

SCUTURÁ vb. v. admonesta, arunca, azvârli, certa, critica, dăscăli, debarasa, degaja, descotorosi, dezbăra, dezobişnui, dezvăţa, dojeni, împrăştia, îndepărta, înlătura, lăsa, lepăda, moraliza, mustra, părui, presăra, răspândi, scăpa, semăna, zvârli.
(Dicţionar de sinonime)

SCUTURÁT adj. dereticat. (O casă ~.)
(Dicţionar de sinonime)

SCUTURÁT adj. v. curăţel, îngrijit, spălat, spălăţel.
(Dicţionar de sinonime)

SCUTURÁT adv. v. ritmat, sacadat, săltat, săltăreţ, săltător.
(Dicţionar de sinonime)

SCUTURÁT s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducă-tură. 3. v. dereticare.
(Dicţionar de sinonime)

SCUTURÁT s. v. bătaie, fâlfâială, fâlfâire, fâlfâit, fâlfâitură, fluturare, fluturat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc scu scut scutu scutur

Cuvinte se termină cu literele: at rat urat turat uturat