scuzați dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCUZÁ, scuz, vb. I. 1. Refl. A cere scuze (2), a-şi exprima (în faţa cuiva) părerea de rău pentru o greşeală făcută; a se dezvinovăţi, a se justifica. ♢ Expr. (Tranz. absol.) Scuzaţi! formulă de politeţe prin care cineva îşi cere iertare pentru o greşeală, o stângăcie etc. 2. Tranz. A accepta, a primi scuzele (2) cuiva; a ierta. – Din it. scusare. Cf. fr. e x c u s e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SCUZÁ scuz tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsă; a ierta. 2) A elibera de acuzaţie, primind scuzele aduse; a ierta. 3) (greşeli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a da uitării; a ierta. /<fr. excuser, it. scusare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SCUZÁ mă scuz intranz. A-şi cere scuze (pentru o greşeală, pentru un deranj etc.); a cere iertare; a-şi exprima regretul. ♢ Scuzaţi (vă rog)! formulă de politeţe prin care cineva îşi cere iertare pentru o greşeală, pentru un deranj etc. /<fr. excuser, it. scusare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCUZÁ vb. I. 1. refl. A aduce, a-şi cere scuze; a se dezvinovăţi. 2. tr. A accepta scuzele cuiva; a ierta. [P.i. scuz. / < it. scusare, cf. fr. excuser < lat. excusare].
(Dicţionar de neologisme)

SCUZÁ vb. I. refl. a aduce, a-şi cere scuze; a se dezvinovăţi. II. tr. a accepta scuzele cuiva; a ierta. (< it. scusare, fr. excuser)
(Marele dicţionar de neologisme)

scuzá vb., ind. prez. 1 sg. scuz, 3 sg. şi pl. scúză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SCUZÁ vb. 1. v. dezvinovăţi. 2. a ierta. (Vă rog să mă ~ pentru o clipă.) 3. a justifica, a motiva. (Scopul ~ mijoacele.)
(Dicţionar de sinonime)

SCUZÁT adj. v. dezvinovăţit, disculpat, justificat, motivat.
(Dicţionar de sinonime)

SCUZÁŢI interj. iertaţi!, pardon!
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc scu scuz scuza scuzat

Cuvinte se termină cu literele: ti ati zati uzati cuzati