SCẤRNĂ s.f. (Pop.) Excremente. – Din sl. skvrŭna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
scîrnă (-ne), s.f. – Excrement. – Megl. scrămă „urdoare”. Sl. skrvŭna „poluare” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 329; Conev 71), cf. sb. skrvn, cr. skrunja. – Der. scîrnav, adj. (murdar, fetid), din sl. skrvŭnavŭ, bg. skărnav (Conev 97); scîrnăvi, vb. (a murdări); scîrnăvie, s.f. (murdărie, mîrşăvie).
(Dicţionarul etimologic român)
scârnă s. f., g.-d. art. scârnei; pl. scârne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SCÂRNĂ s. v. excrement, fecale.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
scîrnă (-ne), s.f. – Excrement. – Megl. scrămă „urdoare”. Sl. skrvŭna „poluare” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 329; Conev 71), cf. sb. skrvn, cr. skrunja. – Der. scîrnav, adj. (murdar, fetid), din sl. skrvŭnavŭ, bg. skărnav (Conev 97); scîrnăvi, vb. (a murdări); scîrnăvie, s.f. (murdărie, mîrşăvie).
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SCÂRNĂ s. v. excrement, fecale.
(Dicţionar de sinonime)