scârţâit

SCÂRŢÂÍT², -Ă, scârţâiţi, -te, adj. (Rar) Scârţâitor. – V. scârţâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCÂRŢÂÍT¹ s.n. Faptul de a scârţâi, zgomot sau sunet ascuţit, strident care se produce prin frecare, deplasare, apăsare etc.; scârţâială, scârţâitură. ♦ Sunet sau serie de sunete stridente scoase de un instrumentist fără talent care cântă la un instrument cu coarde. – V. scârţâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCÂRŢÂÍT ~uri n. 1) v. A SCÂRŢÂI. 2) Zgomot ascuţit, strident şi pătrunzător, produs prin frecarea, apăsarea sau deplasarea unor obiecte. /v. a scârţâi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scârţâít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SCÂRŢÂÍT s. 1. scârţâială, scârţâitură. (~ul duşume-lii.) 2. scârţâială, scârţâire, scrâşnet, scrâşnire, scrâşnit. (~ul cheii în broască.)
(Dicţionar de sinonime)