SCĂPĂRÁ, scápăr, vb. I. Intranz. 1. A produce scântei prin lovirea cremenei cu amnarul; p. gener. (despre pietre sau corpuri dure) a scoate scântei prin ciocnire. ♢ Expr. Cât ai scăpăra din amnar = extrem de repede. A-i scăpăra (cuiva) picioarele (sau călcâiele) = a fugi foarte repede; a-i sfârâi călcâiele. A scăpăra din picioare = a bate din picioare; a fi nerăbdător. A-i scăpăra cuiva buza (sau buzele, măseaua) de... = a avea mare nevoie de... ♦ Tranz. A aprinde un chibrit. ♦ Tranz. şi intranz. (Despre foc şi flăcări) A arunca, a împrăştia scântei. ♦ (Despre fulgere) A se ivi, a izbucni. ♦ Fig. A apărea, a se ivi deodată, fulgerător. ♢ Expr. A-i scăpăra (cuiva) prin minte (sau prin cap etc.) = a i se ivi (cuiva) brusc în minte, a-i trece (cuiva) repede prin minte. 2. A scânteia, a sclipi. ♦ (Despre ochi) A arunca priviri vii, scânteietoare. ♢ Expr. A-i scăpăra (cuiva) ochii = a) a fi foarte flămând; b) a fi foarte furios; c) a simţi o durere foarte puternică. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SCĂPĂRÁRE, scăpărări, s.f. Acţiunea de a scăpăra şi rezultatul ei; scapăr. – V. scăpăra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SCĂPĂRÁ scápăr 1. intranz 1) A produce scântei (prin lovirea cremenii cu amnarul, prin ciocnirea a două corpuri tari). ♢ Cât ai ~ din amnar într-o clipă. A-i ~ cuiva călcâiele a fugi foarte repede. 2) A se produce fulgere; a fulgera. 3) (despre lumini) A luci ca un fulger; a străfulgera. 4) (despre ochi) A arunca priviri scânteietoare. ♢ A-i ~ cuiva ochii de foame a fi foarte flămând. A-i ~ cuiva ochii de furie a fi foarte furios. 5) (despre gânduri,idei etc.) A se ivi fulgerător. ♢ A-i ~ (cuiva) prin minte (sau prin cap) a-i veni brusc în minte. 2. tranz. 1) A face să ardă; a aprinde. ~ un chibrit. 2) (scântei) A face să se împrăştie. Flăcările scapără scântei. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SCĂPĂR//ÁRE ~ări f. v. 1) A SCĂPĂRA. 2) Lumină de scurtă durată, asemănătoare unei scântei. /v. a scăpăra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
scăpărá (-ápăr, -át), vb. – 1. A scoate foc din cremene. – 2. A scoate scîntei. – 3. A străluci, a sclipi scurt. – Mr. ascapir, ascăpirare, megl. scapir, scăpirari. Origine îndoielnică. Ar putea fi lat. *excapŭlāre „a pune în libertate”, cf. it. scapolare „a elibera” (REW 2955) şi de aici ngr. σϰαπουλίξω, sb. skapulati, cu acelaşi sens, cf. calabr. scapulare „a elibera”. Semantismul este uşor de explicat, deşi a scăpăra este la propriu „a scoate scîntei”. Totuşi, fonetismul din dialecte se opune acestei ipoteze. Celelalte explicaţii sînt insuficiente: din gr. στράπτειν „a face raze” (Cihac, II, 695); din lat. caperāre „a se încreţi” (Tiktin; cf. împotrivă REW 1624b); pus în legătură cu alb. škrep (Meyer 408; Philippide, I, 265; Rosetti, II, 122). Der. scăpărămînt, s.n. (ceea ce e necesar pentru a face foc), se foloseşte mai ales la pl.; scăpărător, adj. (fulgerător); scăpărătoare, s.f. (cremene, amnar); scăpărătură, s.f. (sclipire, scînteiere, licărire).
(Dicţionarul etimologic român)
scăpărá vb., ind. prez. 1 sg. scápăr, 3 sg. şi pl. scápără; conj. prez. 3 sg. şi pl. scápere
(Dicţionar ortografic al limbii române)
scăpăráre s. f., g.-d. art. scăpărárii; pl. scăpărări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
scăpărá, pers. 3 sg. scápără, vb. I (reg.; despre must) a fierbe (pentru a deveni vin); a căpăra.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
SCĂPĂRÁ vb. 1. v. sclipi. 2. v. străluci. 3. a împrăştia. (Focul ~ mii de scântei.)
(Dicţionar de sinonime)
SCĂPĂRÁ vb. v. clipi, fulgera.
(Dicţionar de sinonime)
SCĂPĂRÁRE s. 1. v. scăpărat. 2. (rar) scapăr. (~ unui fulger.) 3. v. sclipire. 4. v. strălucire.
(Dicţionar de sinonime)
SCĂPĂRÁRE s. v. fulger.
(Dicţionar de sinonime)
SCĂPĂRÁR s. v. scăpărătoare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SCĂPĂRÁRE, scăpărări, s.f. Acţiunea de a scăpăra şi rezultatul ei; scapăr. – V. scăpăra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SCĂPĂR//ÁRE ~ări f. v. 1) A SCĂPĂRA. 2) Lumină de scurtă durată, asemănătoare unei scântei. /v. a scăpăra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
scăpărá (-ápăr, -át), vb. – 1. A scoate foc din cremene. – 2. A scoate scîntei. – 3. A străluci, a sclipi scurt. – Mr. ascapir, ascăpirare, megl. scapir, scăpirari. Origine îndoielnică. Ar putea fi lat. *excapŭlāre „a pune în libertate”, cf. it. scapolare „a elibera” (REW 2955) şi de aici ngr. σϰαπουλίξω, sb. skapulati, cu acelaşi sens, cf. calabr. scapulare „a elibera”. Semantismul este uşor de explicat, deşi a scăpăra este la propriu „a scoate scîntei”. Totuşi, fonetismul din dialecte se opune acestei ipoteze. Celelalte explicaţii sînt insuficiente: din gr. στράπτειν „a face raze” (Cihac, II, 695); din lat. caperāre „a se încreţi” (Tiktin; cf. împotrivă REW 1624b); pus în legătură cu alb. škrep (Meyer 408; Philippide, I, 265; Rosetti, II, 122). Der. scăpărămînt, s.n. (ceea ce e necesar pentru a face foc), se foloseşte mai ales la pl.; scăpărător, adj. (fulgerător); scăpărătoare, s.f. (cremene, amnar); scăpărătură, s.f. (sclipire, scînteiere, licărire).
(Dicţionarul etimologic român)
scăpărá vb., ind. prez. 1 sg. scápăr, 3 sg. şi pl. scápără; conj. prez. 3 sg. şi pl. scápere
(Dicţionar ortografic al limbii române)
scăpăráre s. f., g.-d. art. scăpărárii; pl. scăpărări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
scăpărá, pers. 3 sg. scápără, vb. I (reg.; despre must) a fierbe (pentru a deveni vin); a căpăra.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
SCĂPĂRÁ vb. 1. v. sclipi. 2. v. străluci. 3. a împrăştia. (Focul ~ mii de scântei.)
(Dicţionar de sinonime)
SCĂPĂRÁ vb. v. clipi, fulgera.
(Dicţionar de sinonime)
SCĂPĂRÁRE s. 1. v. scăpărat. 2. (rar) scapăr. (~ unui fulger.) 3. v. sclipire. 4. v. strălucire.
(Dicţionar de sinonime)
SCĂPĂRÁRE s. v. fulger.
(Dicţionar de sinonime)
SCĂPĂRÁR s. v. scăpărătoare.
(Dicţionar de sinonime)