sec dex - definiţie, sinonime, conjugare
SEC, SEÁCĂ, seci, adj. 1. Lipsit de apă; care a secat, s-a uscat. Albia seacă a unui râu. ♦ (Despre locuri) Lipsit de umezeală; p. ext. arid, neproductiv. ♢ Tuse seacă = tuse uscată, fără expectoraţie. Timbru (sau sigiliu) sec = urmă de ştampilă în relief, care se imprimă pe anumite acte cu o maşină specială, fără tuş. 2. În care nu se află nimic; gol, deşert. ♢ Nucă seacă = nucă fără miez sau cu miezul nedezvoltat. Sunet sec = sunet scurt, fără rezonanţă. Ochi sec = orbită goală a ochiului. ♢ Expr. (Substantivat) A înghiţi în sec = a) a înghiţi fără a avea ceva în gură; b) a se reţine de la ceva, a fi nevoit să-şi înfrâneze o dorinţă. ♦ (Pop.; despre părţile corpului) Atrofiat, paralizat. Mână seacă. 3. (În loc. adj.) De sec = de post, care nu este de dulce. 4. Fig. Lipsit de conţinut, de sens, fără folos. ♢ Loc. adv. În sec = în zadar, fără rost. 5. Fig. (Adesea substantivat) Fără minte, prost. 6. Fig. (Despre oameni şi manifestările lor; adesea adverbial) Lipsit de sensibilitate, de căldură; aspru, tăios, rece. 7. Fig. (Rar) Tare, puternic, dârz. – Lat. siccus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SECÁ, sec, vb. I. I. 1. Tranz. şi intranz. A face să dispară sau a dispărea apa dintr-un râu, dintr-un lac etc.; a (se) usca. ♦ Intranz. (Despre lichide) A se pierde, a dispărea. 2. Tranz. Fig. A stoarce, a slei, a istovi puterea, vlaga cuiva. 3. Intranz. (Despre plante, seminţe) A-şi pierde seva, germenele de viaţă; a se veşteji. ♦ (Pop.; despre corpul omului, despre membre, ochi) A se atrofia, a paraliza. II. Tranz. Fig. 1. A pricinui cuiva o emoţie puternică, o durere; a chinui. 2. (Înv.) A ucide. – Lat. siccare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SEC seácă (seci) 1) Care este lipsit de apă sau de umezeală; uscat. Teren ~.Tuse seacă tuse fără expectoraţie. Ger ~ ger uscat, fără zăpadă. Vin ~ vin nealcoolizat. A mânca de ~ a posti. 2) şi fig. Care nu are nimic în interior; gol; deşert. Nucă seacă.Cap ~ om prost. În ~ a) în gol; b) în zadar. A înghiţi în ~ a) a înghiţi fără a avea ce înghiţi; b) a-şi înfrâna o dorinţă. 3) (despre membre) Care nu funcţionează; atrofiat. Mână seacă. 4) şi adverbial (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de căldură sufletească; rece. /<lat. siccus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SECÁ sec 1. tranz. 1) (râuri, mlaştini, terenuri etc.) A face să devină sec; a asana; a usca. ♢ ~ de puteri (sau de vlagă) a face să-şi epuizeze toată forţa fizică; a istovi; a vlăgui; a epuiza; a extenua. 2) fig. A supune unor chinuri morale. 2. intranz. 1) (despre râuri, lacuri etc.) A deveni sec; a rămâne fără apă; a se usca. 2) fam. (despre părţi ale corpului) A degrada fizic; a se usca; a se atrofia. 3) (despre rezerve) A dispărea complet; a secătui; a se epuiza. /<lat. siccare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sec (-eácă), adj. – 1. Uscat, fără apă. – 2. Gol, deşert. – 3. Privat, lipsit de. – 4. Prost, obtuz, tont. – 5. (Trans.) Slab, descărnat. – Mr., istr. sec, megl. seac. Lat. sĭccus (Puşcariu 1569; REW 7897), cf. it. secco, prov., fr., cat. sec, sp., port. seco. Pentru ultimul sens, cf. ALR, I, 62. – Der. sec, s.n. (post, mîncare de post); seca, vb. (a usca, a deseca; a goli, a evacua; a se epuiza), mr. sec, sicare, istr. sec, din lat. sĭccāre (Puşcariu 1570; REW 7894); secăciu (var. secăţiv), adj. (uscăţiv), var. ca uscăţiv; secăciune, s.f. (uscăciune, secetă), pe care Candrea îl derivă din lat. sĭccatiōnem; secătui, (a epuiza); secătură, s.f. (fleac, moft, plantă; tont; meseriaş, netrebnic); secetă, s.f. (uscăciune), probabil de la *secetseca, ca tunettuna, urleturla etc. (der. din lat. sĭccĭtas, susţinută de Cihac, I, 251; Candrea, Éléments, 27; Puşcariu 1576; REW 7896, este improbabilă deoarece ne-am fi aşteptat la un *secetate); secetos, adj. (sec, arid). – Din rom. provin în mag. szék „vad” (Drăganu, Dacor., VII, 199), szécita „secetă” (Edelspacher 23).
(Dicţionarul etimologic român)

secá (-c, át), vb. – A secera, a tăia. Lat. sĕcāre (Candrea, GS, VI, 325; cf. REW 7764). S-a confundat aproape total cu seca „a usca”, atît datorită omonimiei cît şi sensului destul de asemănător; este posibil să-l mai găsim în expresii ca „mă seacă la ficat, la stomac”. – Der. secătui, vb. (a defrişa, a despăduri), contaminare a lui secătui „a epuiza” cu a seca „a tăia”; secătură, s.f. (runc, teren defrişat), utilizat mai ales ca toponim (Buescu, Un nouveau toponyme latin du défrichement en Roumanie, în Actes IV Congrès Sc. onomast., Upsala 1952, p. 203-4); secator, s.n., din fr. sécateur; secantă, s.f., din fr. sécante; sector, s.n., din fr. secteur; secţi(un)e, s.f., din fr. section; secţiona, vb., din fr. sectionner.
(Dicţionarul etimologic român)

a avea creanga seacă expr. (pop.) a fi impotent (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

lăsátul-sécului s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lăsáta-sécului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sec adj. m., f. seácă; pl. m. şi f. seci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

secáră-cornútă s. f., art. secára-cornútă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

secá vb., ind. prez. 1 sg. sec, 3 sg. şi pl. seácă; conj. prez. 3 sg. şi pl. séce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

séca s.f. sg. (reg.; precedat de prenumele unei femei) termen de respect folosit de cineva când se adresează unei femei în vârstă sau când vorbeşte despre ea; mătuşă, lele, ţaţă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
BOALĂ-SEÁCĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.
(Dicţionar de sinonime)

SEC adj. 1. v. secat. 2. v. arid. 3. v. uscat. (Tuse seacă.) 4. găunos, gol. (Nuci ~.) 5. (Transilv.) secăreţ, (Olt.) secăţiu. (Boabe de cereale ~.) 6. (reg.) sterp. (Varză seacă.)
(Dicţionar de sinonime)

SEC adj. v. aspru, atrofiat, costeliv, degenerat, deşert, flămând, flămânzit, gol, înfometat, jigărit, nefertil, neîncărcat, nemâncat, neproductiv, neroditor, nesătul, paralizat, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, răstit, ridicat, sărac, secetos, sfrijit, simplu, slab, slăbănog, steril, sterp, uscat, uscăţiv, vid.
(Dicţionar de sinonime)

SEC adj., s. v. bleg, incapabil, infirm, invalid, nătăfleţ, nătărău, nătâng, necapabil, neghiob, neputincios, nerod, netot, prăpădit, prost, prostănac, schilod, slăbănog, stupid, tont, tontălău.
(Dicţionar de sinonime)

SEC s. v. post.
(Dicţionar de sinonime)

SECÁ vb. 1. (pop.) a se stârpi, (prin vestul Munt.) a sicni. (Izvoarele au ~.) 2. (rar) a (se) slei, (pop.) a (se) usca. (Seceta a ~ balta.) 3. v. asana. 4. a goli, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A ~ vistieria.) 5. v. extenua.
(Dicţionar de sinonime)

SECÁ vb. v. asasina, atrofia, degenera, îngălbeni, ofili, omorî, paraliza, păli, suprima, trece, ucide, usca, veşteji.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Sec ≠ alcoolizat, umed
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: se

Cuvinte se termină cu literele: ec