secătuit dex - definiţie, sinonime, conjugare
SECĂTUÍ, secătuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A stoarce pe cineva (sau ceva) de bani, de puteri etc.; a istovi, a epuiza. ♦ A face ca un teren, o livadă etc. să devină neproductive; a sărăci. 2. Intranz. (Despre rezervele de substanţe minerale dintr-un zăcământ) A fi pe terminate sau a se termina. – Secat + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SECĂTUÍT, -Ă, secătuiţi, -te, adj. 1. Stors, sleit, epuizat, obosit. 2. Care s-a terminat, care nu mai poate fi exploatat. – V. secătui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SECĂTU//Í ~iésc 1. tranz. 1) A face să nu mai dispună; a slei. ~ de puteri. 2) (soluri fertile) A face să se secătuiască. 2. intranz. (despre rezerve) A dispărea complet; a seca. /a seca + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SECĂTU//Í mă ~iésc intranz. 1) (despre soluri) A deveni neroditor. 2) (despre persoane) A-şi slăbi organismul, alimentându-se cu hrană puţină şi lipsită de calorii. /a seca + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

secătuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. secătuiésc, imperf. 3 sg. secătuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. secătuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SECĂTUÍ vb. 1. v. goli. 2. (fig.) a stoarce. (Îl ~ de bani.) 3. (înv. şi reg.) a slei. (A ~ ogorul.) 4. v. ex-tenua.
(Dicţionar de sinonime)

SECĂTUÍT adj. 1. v. gol. 2. v. extenuat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: se sec seca secat secatu

Cuvinte se termină cu literele: it uit tuit atuit catuit