seca dex - definiţie, sinonime, conjugare
SECÁ, sec, vb. I. I. 1. Tranz. şi intranz. A face să dispară sau a dispărea apa dintr-un râu, dintr-un lac etc.; a (se) usca. ♦ Intranz. (Despre lichide) A se pierde, a dispărea. 2. Tranz. Fig. A stoarce, a slei, a istovi puterea, vlaga cuiva. 3. Intranz. (Despre plante, seminţe) A-şi pierde seva, germenele de viaţă; a se veşteji. ♦ (Pop.; despre corpul omului, despre membre, ochi) A se atrofia, a paraliza. II. Tranz. Fig. 1. A pricinui cuiva o emoţie puternică, o durere; a chinui. 2. (Înv.) A ucide. – Lat. siccare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SECÁ sec 1. tranz. 1) (râuri, mlaştini, terenuri etc.) A face să devină sec; a asana; a usca. ♢ ~ de puteri (sau de vlagă) a face să-şi epuizeze toată forţa fizică; a istovi; a vlăgui; a epuiza; a extenua. 2) fig. A supune unor chinuri morale. 2. intranz. 1) (despre râuri, lacuri etc.) A deveni sec; a rămâne fără apă; a se usca. 2) fam. (despre părţi ale corpului) A degrada fizic; a se usca; a se atrofia. 3) (despre rezerve) A dispărea complet; a secătui; a se epuiza. /<lat. siccare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

secá (-c, át), vb. – A secera, a tăia. Lat. sĕcāre (Candrea, GS, VI, 325; cf. REW 7764). S-a confundat aproape total cu seca „a usca”, atît datorită omonimiei cît şi sensului destul de asemănător; este posibil să-l mai găsim în expresii ca „mă seacă la ficat, la stomac”. – Der. secătui, vb. (a defrişa, a despăduri), contaminare a lui secătui „a epuiza” cu a seca „a tăia”; secătură, s.f. (runc, teren defrişat), utilizat mai ales ca toponim (Buescu, Un nouveau toponyme latin du défrichement en Roumanie, în Actes IV Congrès Sc. onomast., Upsala 1952, p. 203-4); secator, s.n., din fr. sécateur; secantă, s.f., din fr. sécante; sector, s.n., din fr. secteur; secţi(un)e, s.f., din fr. section; secţiona, vb., din fr. sectionner.
(Dicţionarul etimologic român)

secáră-cornútă s. f., art. secára-cornútă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

secá vb., ind. prez. 1 sg. sec, 3 sg. şi pl. seácă; conj. prez. 3 sg. şi pl. séce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

séca s.f. sg. (reg.; precedat de prenumele unei femei) termen de respect folosit de cineva când se adresează unei femei în vârstă sau când vorbeşte despre ea; mătuşă, lele, ţaţă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
BOALĂ-SEÁCĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.
(Dicţionar de sinonime)

SECÁ vb. 1. (pop.) a se stârpi, (prin vestul Munt.) a sicni. (Izvoarele au ~.) 2. (rar) a (se) slei, (pop.) a (se) usca. (Seceta a ~ balta.) 3. v. asana. 4. a goli, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A ~ vistieria.) 5. v. extenua.
(Dicţionar de sinonime)

SECÁ vb. v. asasina, atrofia, degenera, îngălbeni, ofili, omorî, paraliza, păli, suprima, trece, ucide, usca, veşteji.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: se sec

Cuvinte se termină cu literele: ca eca