SECÁNT, -Ă, secanţi, -te, adj., s.f. 1. Adj. (Despre drepte, curbe) Care întretaie o linie, un plan. ♢ Plan secant = plan care intersectează una sau mai multe suprafeţe. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă care intersectează în două puncte un cerc sau o curbă sau care intersectează una ori mai multe drepte sau plane. 2. S.f. Funcţie trigonometrică care, înmulţită cu funcţia cosinus, este egală cu funcţia unitate. – Din fr. sécant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SECÁN//T ~tă (~ţi, ~te) (despre drepte, curbe) Care întretaie o dreaptă sau un plan. ♢ Plan ~ plan care intersectează una sau mai multe suprafeţe. /<fr. secant, germ. Sekante
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SECÁNT//Ă ~e f. 1) Linie dreaptă care intersectează o linie curbă în două (sau mai multe) puncte. 2) mat. Funcţie trigonometrică a unghiului într-un triunghi dreptunghic. /<fr. sécant, germ. Sekante
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SECÁNTĂ, secante, s.f. 1. Dreaptă care întretaie o curbă sau un cerc în cel puţin două puncte. 2. Funcţie trigonometrică a unui unghi dintr-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul ipotenuzei faţă de cateta care aparţine unghiului dat2. – Fr. sécante (lat. lit. secans, -ntis).
(Dicţionarul limbii române moderne)
SECÁNT, -Ă adj. (Despre o dreaptă sau un plan) Care taie alte drepte, un cerc etc. [< fr. sécant].
(Dicţionar de neologisme)
SECÁNTĂ s.f. 1. Dreaptă care intersectează o curbă în cel puţin două puncte. 2. Funcţia trigonometrică a unghiului într-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul ipotenuzei faţă de cateta care aparţine unghiului dat. [< fr. sécante, cf. lat. secans < secare – a tăia].
(Dicţionar de neologisme)
SECÁNT, -Ă I. adj. (despre o dreaptă, un plan) care taie alte drepte, un cerc etc. II. s. f. 1. dreaptă care intersectează un cerc sau o curbă în cel puţin două puncte. 2. funcţia trigonometrică a unui unghi ascuţit într-un triunghi dreptunghic, raportul dintre ipotenuza şi cateta alăturate unghiului. (< fr. sécant)
(Marele dicţionar de neologisme)
secánt adj. n., pl. secánte; f. sg. secántă, pl. secánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SECÁNTĂ s. (MAT.) transversală.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SECÁN//T ~tă (~ţi, ~te) (despre drepte, curbe) Care întretaie o dreaptă sau un plan. ♢ Plan ~ plan care intersectează una sau mai multe suprafeţe. /<fr. secant, germ. Sekante
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SECÁNTĂ, secante, s.f. 1. Dreaptă care întretaie o curbă sau un cerc în cel puţin două puncte. 2. Funcţie trigonometrică a unui unghi dintr-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul ipotenuzei faţă de cateta care aparţine unghiului dat2. – Fr. sécante (lat. lit. secans, -ntis).
(Dicţionarul limbii române moderne)
SECÁNT, -Ă adj. (Despre o dreaptă sau un plan) Care taie alte drepte, un cerc etc. [< fr. sécant].
(Dicţionar de neologisme)
SECÁNTĂ s.f. 1. Dreaptă care intersectează o curbă în cel puţin două puncte. 2. Funcţia trigonometrică a unghiului într-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul ipotenuzei faţă de cateta care aparţine unghiului dat. [< fr. sécante, cf. lat. secans < secare – a tăia].
(Dicţionar de neologisme)
SECÁNT, -Ă I. adj. (despre o dreaptă, un plan) care taie alte drepte, un cerc etc. II. s. f. 1. dreaptă care intersectează un cerc sau o curbă în cel puţin două puncte. 2. funcţia trigonometrică a unui unghi ascuţit într-un triunghi dreptunghic, raportul dintre ipotenuza şi cateta alăturate unghiului. (< fr. sécant)
(Marele dicţionar de neologisme)
secánt adj. n., pl. secánte; f. sg. secántă, pl. secánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SECÁNTĂ s. (MAT.) transversală.
(Dicţionar de sinonime)