secerătură

SECERĂTÚRĂ, secerături, s.f. Recoltă secerată (sau de secerat). – Secera + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

secerătúră s. f., g.-d. art. secerătúrii; pl. secerătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
SECERĂTÚRĂ s. v. mirişte, secerare, secerat, seceriş.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: se sec sece secer secera

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura atura ratura