secesiune

SECESIÚNE, secesiuni, s.f. Acţiunea unui grup de a se separa, de a se despărţi de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat din care a făcut parte, în vederea reunirii cu alt stat sau a întemeierii unui stat nou. ♦ Războiul de secesiune = război civil (pentru desfiinţarea sclaviei negrilor) dintre statele sudice şi cele nordice ale Statelor Unite ale Americii (1861-1865), terminat cu înfrângerea statelor din sud şi cu abolirea sclaviei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. sécession, lat. secessio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SECESIÚN//E ~i f. Separare de un stat cu scopul de a se uni cu altul sau de a forma un stat aparte. [Sil. -si-u-] /<fr. sécession, lat. secessio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SECESIÚNE s.f. (Rar) Separare, despărţire, retragere; (spec.) act prin care un stat care face parte dintr-o confederaţie se separă de aceasta. [Cf. fr. sécession, lat. secessio < secedere – a se retrage].
(Dicţionar de neologisme)

SECESIÚNE s. f. acţiune a unui grup de a se separa de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat. o războiul de ~ = război civil dintre statele sudice şi cele nordice ale SUA (1861-1865), terminat cu înfrângerea celor dintâi şi cu abolirea sclavajului. (< fr. sécession, lat. secessio)
(Marele dicţionar de neologisme)

secesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. secesiúnii; pl. secesiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)