secret dex - definiţie, sinonime, conjugare
SECRÉT, -Ă, secreţi, -te, adj., s.n. I. Adj. 1. Care este ţinut ascuns, care rămâne necunoscut, nedivulgat; confidenţial. Tratative secrete. ♢ Asociaţie (sau organizaţie, societate) secretă = organizaţie cu caracter conspirativ, constituită în ascuns. ♦ (Despre sentimente) Care nu este declarat sau mărturisit; păstrat în taină. 2. Ascuns vederii, mascat privirilor. ♢ Agent secret = agent de siguranţă; detectiv. II. S.n. 1. Ceea ce nu se ştie, nu se cunoaşte (de nimeni), ceea ce este tăinuit, nu trebuie spus nimănui; taină. ♢ Secret de stat = document sau date privitoare la problemele de bază ale vieţii politice, economice, precum şi ale apărării statului, a căror divulgare este interzisă prin lege. 2. Sistem (ingenios) care constituie condiţia succesului într-o întreprindere; procedeu special şi eficace pentru a obţine sau a face ceva. 3. Ceea ce constituie condiţia intimă (greu de realizat) a unei ştiinţe, a unei arte. 4. (Înv.) Discreţie. 5. (Ieşit din uz) Celulă izolată într-o închisoare. [Var.: sâcrét, -eátă adj.] – Din fr. secret, lat. secretus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SECRÉT1 ~e n. 1) Fapt ce trebuie ţinut ascuns; lucru care nu trebuie divulgat; taină. 2) Mijloc ascuns, cunoscut de un număr redus de persoane, care asigură reuşita unei acţiuni; cheie a succesului. 3) Loc izolat într-o închisoare. [Sil. se-cret] /<fr. secret, lat. secretus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SECRÉ//T2 ~tă (~ţi, ~te) 1) Care este ţinut ascuns; cunoscut unui număr redus de persoane. 2) Care este plasat în aşa fel încât nu se vede; ascuns vederii; mascat; camuflat. 3) (despre persoane) Care îşi ascunde natura sau conduita sa adevărată; care nu face confidenţe. 4) (despre sentimente, gânduri, stări sufleteşti) Care este păstrat în taină; tainic; ascuns. /<lat. secretus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SECRÉT3, -EÁTĂ adj. v. săcret.
(Dicţionarul limbii române moderne)

secrét (-eátă), adj. – 1. Deşert, abandonat. – 2. Retras, izolat. – 3. Afurisit, blestemat. – 4. Ascuns. – 5. (S.n.) Pustiu, loc frecventat de duhurile rele. – 6. (S.n.) Taină. – 7. (S.n., înv.) Parolă. – Var. săcret. Lat. secrētus (Puşcariu 1575; REW 7765; Tiktin; Candrea), cf. alb. škretë. Este popular numai în Trans., sensurile 4 şi 6-7 reproduc fr. secret. Sensul de „blestemat” care se explică suficient pornind de la ideea de „gol”, cf. pustiu, poate a fost înţeles ca o continuare a seriei proclet, treclet. Der. (din fr.) secreta, vb.; secretar, s.m.; secretariat, s.n.; secreţiune, s.f.
(Dicţionarul etimologic român)

SECRÉT s.n. 1. Ceea ce este ţinut în taină, ceea ce nu se dă publicităţii; mister, taină. 2. Mijloc, procedeu eficace şi special pentru a obţine ceva. 3. Ceea ce constituie condiţia intimă a unei ştiinţe, a unei arte. [Pl. -te, -turi. / < lat. secretum, cf. fr. secret].
(Dicţionar de neologisme)

SECRÉT, -Ă adj. 1. Tainic, tăinuit, ascuns. 2. Mascat, ascuns privirii. [< lat. secretus, cf. fr. secret].
(Dicţionar de neologisme)

SECRÉT, -Ă I. adj. 1. tainic, tăinuit, ascuns. 2. mascat, ascuns privirii. II. s. n. 1. ceea ce este ţinut în taină, ce nu se dă publicităţii; mister. 2. mijloc, procedeu eficace şi special pentru a obţine ceva. 3. ceea ce constituie condiţia intimă a unei ştiinţe, unei arte. (< fr. secret, lat. secretus)
(Marele dicţionar de neologisme)

secrét adj. m. (sil. -cret) pl. secréţi; f. sg. secrétă, pl. secréte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

secrét s. n. (sil. -cret), pl. secréte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

secrét s.n. (înv.) substanţă organică produsă şi eliminată de celulele glandulare; scurgere, scursoare, scursură, secreţie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SECRÉT adj., s. 1. adj. v. nemărturisit. 2. adj. confidenţial, încifrat, tainic. (Dispoziţii ~.) 3. adj. v. tăinuit. 4. adj. v. ezoteric. 5. adj. v. ilegal. 6. adj. v. ascuns. 7. adj. ascuns, camuflat, mascat. (Pătrunde printr-o intrare ~.) 8. adj. codificat, încifrat. (Un mesaj ~.) 9. s. taină, (rar) arcan, (înv. şi pop.) tăinicie, (înv.) tăinuire, (fig.) ascunziş. (Are ~ele ei.) 10. s. taină, (înv. şi pop.) meşteşug. (Nu i-a putut smulge ~ul.) 11. s. v. discreţie. 12. s. enigmă, mister, taină, (rar) misteriozitate, (fig.) şaradă. (~ele naturii.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: se sec secr secre

Cuvinte se termină cu literele: et ret cret ecret