secretară dex - definiţie, sinonime, conjugare
SECRETÁ, pers. 3 secretează, vb. I. Tranz. A produce o secreţie. [Prez. ind. şi: secrétă] – Din fr. sécréter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SECRETÁR, -Ă, secretari, -e, subst. I. S.m. şi f. 1. Persoană care conduce secretariatul (1) într-o întreprindere sau într-o instituţie, lucrând pe lângă conducerea instituţiei sau întreprinderii respective. ♢ Secretar de redacţie = persoană însărcinată cu centralizarea şi coordonarea materialului care se publică într-un ziar sau într-o revistă şi răspunde de felul cum se prezintă publicaţia. ♦ Persoană care rezolvă lucrările curente şi corespondenţa privată a cuiva (în calitate de angajat particular al acestuia). 2. (În structura organizatorică a unor partide şi organizaţii) Denumire a unor funcţii eligibile de conducere. ♢ Secretar general = persoană aleasă în cadrul congresului sau conferinţei unui partid politic pentru coordonarea activităţii acestuia. 3. Funcţionar sau demnitar care pregăteşte lucrările şi duce la îndeplinire hotărârile organului suprem al puterii sau al administraţiei de stat, al conducerii altui organ central etc. ♢ Secretar de stat = (în unele ţări) ministru al Afacerilor Externe. II. S.n. Mobilă prevăzută cu sertare (în care se ţin documente, acte etc.) şi cu placă rabatabilă care serveşte la scris. [Scris, şi: (II) secrétaire. = Var.: (II) secretér s.n.]. – Din fr. secrétaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SECRET//Á pers. 3 ~eáză tranz. (despre glande) A produce o secreţie. [Sil. se-cre-; Şi secretă] /<fr. sécréter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SECRETÁR ~ă ( ~i, ~e) m. şi f. 1) Slujbaş însărcinat cu lucrări de secretariat. ~ particular. 2) Persoană care scrie procesul- verbal al unei adunări. 3) Funcţionar care pregăteşte lucrările şi duce la îndeplinire hotărârile organului suprem al puterii de stat, ale unui minister ori ale conducerii altui organ administrativ sau politic. /<fr. secrétaire, lat. secretarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SECRETÁ vb. I. tr. (Despre glande) A produce o secreţie. [P.i. -tez şi secrét. / < fr. sécréter].
(Dicţionar de neologisme)

SECRETÁR s.n. (Liv.) Mobilă în care se ţin scrisori, hârtii etc. [Var. secreter s.n., scris şi secretaire. / cf. fr. secrétaire].
(Dicţionar de neologisme)

SECRETÁR, -Ă s.m. şi f. 1. Persoană care rezolvă lucrările curente într-o întreprindere, într-o instituţie administrativă sau ştiinţifică. ♦ Persoană care redactează procesul-verbal asupra lucrărilor şi discuţiilor desfăşurate în cadrul unei şedinţe. ♢ Secretar de redacţie = colaborator din redacţia unei publicaţii care centralizează şi coordonează materialul pregătit pentru tipar. ♦ Cel care ţine lucrările cuiva, care scrie (după dictare) corespondenţa cuiva. 2. Persoană care face parte din conducerea unei organizaţii politice sau de masă şi care conduce munca operativ, pe baza hotărârilor luate de organele colective respective. [< fr. secrétaire].
(Dicţionar de neologisme)

SECRETÁ vb. tr. (despre glande) a produce o secreţie. (< fr. sécréter)
(Marele dicţionar de neologisme)

SECRETÁR1, -Ă I. s. m. f. 1. persoană care rezolvă lucrările curente de birou într-o întreprindere, într-o instituţie administrativă sau ştiinţifică. ♢ cel care redactează procesul-verbal asupra lucrărilor şi discuţiilor în cadrul unei şedinţe. o ~ de redacţie = colaborator din redacţia unei publicaţii sau edituri care centralizează şi coordonează materialul pregătit pentru tipar. ♢ cel care ţine lucrările cuiva, care scrie (după dictare) corespondenţa cuiva. 2. persoană care face parte din conducerea unei organizaţii politice sau de masă şi care conduce munca operativ, pe baza hotărârilor luate de organele colective respective. o ~ general = înalt funcţionar însărcinat cu organizarea şi conducerea unor adunări, organisme, societăţi etc. 3. ~ de stat = înalt funcţionar care conduce un departament ministerial; (în unele ţări) ministru al afacerilor externe; cardinal însărcinat cu relaţiile externe ale Vaticanului. II. s. n. mobilă în care se ţin scrisori, hârtii etc. (< lat. secretarius, fr. secrétaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

SECRETÁR2 s. m. serpentar. (< fr. secrétaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

secretá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 3 sg. şi pl. secrétă/secreteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

prim-secretár s. m. (sil. -cre-), art. prímul-secretár; pl. primi-secretári, art. prímii-secretári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

secretár (persoană) s. m. (sil. -cre-), pl. secretári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

secretár (mobilă) s. n. (sil. -cre-), pl. secretáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

secretáră s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. secretárei; pl. secretáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SECRETAR DE STÁT s. v. ministru de externe.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: se sec secr secre secret

Cuvinte se termină cu literele: ra ara tara etara retara