sectar dex - definiţie, sinonime, conjugare

sectar

SECTÁR, -Ă, sectari, -e, s.m., adj. 1. S.m. Partizan înflăcărat şi intolerant al unei doctrine (politice, religioase etc.). 2. Adj. De sectă sau de sectar (1); intolerant faţă de cei cu alte convingeri; exclusivist. – Din fr. sectaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SECTÁR1 ~tă ( ~ţi, ~te) m. şi f. Adept înflăcărat şi intolerant al unei doctrine (religioase, filozofice sau politice). /<fr. sectaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SECTÁR2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de sectă; cu caracter de sectă. 2) Care nu tolerează pe cei cu alte vederi, convingeri. Spirit ~. /<fr. sectaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SECTÁR, -Ă s.m. şi f. Adept înflăcărat al unei doctrine. // adj. De sectă; (fig.) exclusivist, intolerant; îngust, mărginit. [Cf. fr. sectaire, rus. sektarískii].
(Dicţionar de neologisme)

SECTÁR, -Ă I. s. m. f. adept înflăcărat al unei doctrine (religioase, filozofice, politice). II. adj. de sectă; (fig.) exclusivist, fanatic, intolerant; sectant. (< fr. sectaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

sectár s. m., adj. m., pl. sectári; f. sg. sectáră, pl. sectáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: se sec sect secta

Cuvinte se termină cu literele: ar tar ctar ectar