secte

SÉCTĂ, secte, s.f. Comunitate religioasă desprinsă de biserica oficială respectivă; p. ext. grup (închis) alcătuit din adepţii unei doctrine (filozofice sau politice). – Din fr. secte, lat. secta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÉCT//Ă ~e f. 1) Comunitate religioasă care s-a separat de biserica oficială. 2) fig. Grup de persoane izolate, care susţin o doctrină filozofică, politică etc. /<lat. secta, fr. secte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SÉCTĂ s.f. Grup de persoane formând o comunitate religioasă care s-a separat de biserica oficială; (p. ext.) grup de adepţi ai unei doctrine. ♦ Clică, grup de persoane care s-au închis în cercul intereselor lor mărunte. [Cf. fr. secte, lat. secta < sequi – a urma].
(Dicţionar de neologisme)

SÉCTĂ s. f. 1. comunitate religioasă care s-a separat de biserica oficială. 2. grup de adepţi ai unei doctrine filozofice sau politice. ♢ clică, grup de persoane care s-au închis în cercul intereselor lor mărunte. (< fr. secte, lat. secta)
(Marele dicţionar de neologisme)

séctă s. f., g.-d. art. séctei; pl. sécte
(Dicţionar ortografic al limbii române)