SECÚND, -Ă, secunzi, -de, num. ord., adj., s.n. 1. Num. ord., adj. Care vine imediat după primul în ordinea locului, a timpului sau a rangului; al doilea. ♢ Ofiţer secund (şi substantivat, m.) = ofiţer care îndeplineşte funcţia de adjunct al unui căpitan de vas. Arbitru secund (şi substantivat, m.) = arbitru care ajută pe arbitrul principal în conducerea unei competiţii sportive. 2. S.n. Voce care acompaniază o voce primă şi care se găseşte pe locul al doilea în executarea unei melodii cântate din gură sau dintr-un instrument. – Din fr. second, lat. secundus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MERIŞÓR2, merişoare, s.n. 1. Diminutiv al lui măr2. 2. Fructul merişorului1 (2), de mărimea unei cireşe sau a unei nuci, de culoare roşiatică sau galbenă, cu gust dulce, adesea întrebuinţat pentru dulceaţă. 3. Fructul merişorului1 (3), cu aspect de bacă roşie, comestibil. – Măr + suf. -işor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MERIŞOR1, merişori, s.m. 1. Diminutiv al lui măr1. 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere; a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceaţă (Pirus baccata); b) (reg.) scoruş. 3. Mic arbust de munte cu frunze în permanenţă verzi, cu flori melifere de culoare albă sau roşiatică şi cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimişir. – Măr1 + suf. -işor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PERIŞÓR1, perişori, s.m. Diminutiv al lui păr1. 2. (Bot.; şi în sintagma perişori absorbanţi) Parte anatomică a rădăcinii plantelor, cu rol de absorbţie. – Păr1 + suf. -işor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PERIŞÓR2, perişori, s.m. 1. Diminutiv al lui păr2. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe faţa superioară şi păroase (Elymus asper). 3. (Reg.) Mică plantă erbacee cu tulpina fină, cu frunze late, acoperite cu peri scurţi, şi cu flori mici roşietice (Circaea alpina). – Păr2 + suf. -işor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SECUNDÁ, secundéz, vb. I. Tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoţi, a fi alături de cineva în acţiunile sale. 2. (Muz.) A acompania. [Var.: secondá vb. I] – Din fr. seconder, lat. secundare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SECÚNDĂ, secunde, s.f. 1. Unitate de măsură a timpului egală cu a 60-a parte din durata unui minut; p. ext. timp foarte scurt; clipă, moment. 2. (Muz.) Intervalul dintre două sunete ale gamei aflate pe două trepte alăturate. – Din fr. seconde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SECÚN//D1 ~dă (~zi, ~de) Care urmează imediat după primul (loc, timp, importanţă, rang etc.); al doilea. /<lat. secundus, fr. second
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SECÚN//D2 ~zi m. rar Ofiţer de marină cu funcţia de adjunct al căpitanului unei nave. /<lat. secundus, fr. second
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MERIŞÓR1 ~i m. (diminutiv de la măr) Mic arbust din regiunile muntoase, cu frunze persistente, cu flori albe sau roz şi cu fructe comestibile în formă de boabe roşii. /măr + suf. ~işor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MERIŞ//ÓR2 ~oáre n. Fructul merişorului. /măr + suf. ~işor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PERIŞÓR ~i m. (diminutiv de la păr) Plantă erbacee cu tulpina subţire, având frunze late, ovale şi păroase, care creşte în regiunile cu climă temperată. /păr + suf. ~işor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SECUND//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A ajuta (la înfăptuirea unor acţiuni), aflându-se alături. 2) A însoţi cu o melodie; a acompania. /<lat. secundare, fr. seconder
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SECÚND//Ă ~e f. 1) Unitate de măsură a timpului egală cu a şaizecea parte dintr-un minut. 2) fig. Interval de timp foarte scurt; clipă; clipita; moment. ♢ Într-o ~ într-o clipă; imediat. (Aşteptaţi) o ~ (aşteptaţi) un moment; o clipă; imediat. 3) Unitate de măsură a unghiurilor egală cu a 3600-a parte dintr-un grad. 4) muz. Interval dintre două trepte alăturate ale gamei. [G.-D. secundei] /<lat. secundus, fr. seconde, germ. Sekunde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SECÚND s.m. Ofiţer pe o navă imediat inferior căpitanului şi care îl poate înlocui pe acesta. [< fr. second, it. secondo, cf. lat. secundus].
(Dicţionar de neologisme)
SECÚND s.n. 1. Vocea a doua care acompaniază o voce primă. 2. (Poligr.) Titlu interior al cărţilor şi broşurilor. // s.f. Tiparul de pe a doua faţă a unei coli de tipar. [< fr. second, it. secondo, cf. lat. secundus].
(Dicţionar de neologisme)
SECÚND num. ord. Al doilea. // adj. Care se află imediat după primul. [Pl. -nzi, -de. / cf. lat. secundus, fr. second].
(Dicţionar de neologisme)
SECUNDÁ vb. I. tr. 1. A ajuta, a sprijini, a însoţi pe cineva în acţiunile sale etc. 2. (Muz.) A acompania. [Var. seconda vb. I. / < fr. seconder, cf. lat. secundare].
(Dicţionar de neologisme)
SECÚNDĂ s.f. 1. Unitate de timp egală cu a 60-a parte dintr-un minut; timp foarte scurt; moment, clipă. 2. Unitate de măsură pentru unghiuri, egală cu a 3600-a parte dintr-un grad sexagesimal. 3. (Muz.) Interval format din două trepte alăturate ale unei game; treapta a doua de la o treaptă dată. 4. A doua poziţie (de apărare) la scrimă. [Pl. -de. / < fr. seconde, cf. lat. secundus].
(Dicţionar de neologisme)
SECÚND, -Ă I. adj. imediat după primul. II. num. ord. al doilea. III. s. m. 1. ofiţer de navă care ajută sau înlocuieşte pe comandant. 2. persoană care ajută pe o alta în muncă, în afaceri. o (arbitru) ~ = (volei, baschet, hochei etc.) arbitru care secondează pe arbitrul principal în conducerea unei competiţii. ♢ (box) tehnician (antrenor) care îşi asistă elevul la colţul ringului în timpul meciului. IV. s. n. 1. vocea a doua care acompaniază o voce primă. 2. titlu interior al cărţilor şi broşurilor. V. s. f. tiparul de pe a doua faţă a unei coli de tipar. (< fr. second, lat. secundus)
(Marele dicţionar de neologisme)
SECUNDÁ vb. tr. 1. a ajuta, a sprijini, a însoţi pe cineva în acţiunile sale etc. 2. (muz.) a acompania. (< fr. seconder, lat. secundare)
(Marele dicţionar de neologisme)
SECÚNDĂ s. f. 1. unitate de măsură a timpului, a 60-a parte dintr-un minut; timp foarte scurt; moment, clipă. 2. unitate de măsură pentru unghiuri, submultiplu al minutului (2). 3. (muz.) interval între două trepte alăturate ale gamei diatonice; treapta a doua de la o treaptă dată. 4. a doua poziţie de apărare la scrimă. (< fr. seconde, germ. Sekunde)
(Marele dicţionar de neologisme)
secúnd num., (persoană) s. m., pl. secúnzi; num. f. sg. secúndă, pl. secúnde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
secúnd (muz., poligr.) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
merişór (plantă) s. m., pl. merişóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
merişór (fruct) s. n., pl. merişoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
perişór (bot., anat.) s. m., pl. perişóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
secundá vb., ind. prez. 1 sg. secundéz, 3 sg. şi pl. secundeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
secúndă s. f., g.-d. art. secúndei; pl. secúnde; abr. s sau sec., simb.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
KILOCICLU PE SECÚNDĂ s. v. kilohertz.
(Dicţionar de sinonime)
SECÚND adj., s. 1. adj. (înv.) secundar. (A ocupat locul ~.) 2. s. (MAR.) adjunct. (~ al coman-dantului unei nave.)
(Dicţionar de sinonime)
BRĂBĂNÓC s. (BOT.; Pyrola secunda) merişor, perişor, (reg.) verdeaţa-iernii.
(Dicţionar de sinonime)
GRUPĂ SECUNDÁRĂ s. v. subgrupă.
(Dicţionar de sinonime)
MERIŞÓR s. (BOT.) 1. (Vaccinium vitis-idaea) smirdar, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză, cocăzar. 2. (Pyrola secunda) brăbănoc, perişor, (reg.) verdeaţa-iernii.
(Dicţionar de sinonime)
MERIŞÓR s. v. brăbănoi, cimişir, ghimpe, rozmarin-de-munte, saschiu, scoruş, smirdar, sunătoare.
(Dicţionar de sinonime)
PERIŞÓR s. (Maram. şi Transilv.) păruţ (~ din cap.)
(Dicţionar de sinonime)
PERIŞÓR s. (BOT.) 1. (Pyrola secunda) brăbănoc, merişor, (reg.) verdeaţa-iernii. 2. (Elymus asper) (rar) limă, (reg.) secăriţă, iarba-părului.
(Dicţionar de sinonime)
SECUNDÁ vb. 1. v. asista. 2. v. acompania.
(Dicţionar de sinonime)
SECÚNDĂ s. 1. (Transilv.) perţ. (O ~ dintr-un minut.) 2. v. moment.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MERIŞÓR2, merişoare, s.n. 1. Diminutiv al lui măr2. 2. Fructul merişorului1 (2), de mărimea unei cireşe sau a unei nuci, de culoare roşiatică sau galbenă, cu gust dulce, adesea întrebuinţat pentru dulceaţă. 3. Fructul merişorului1 (3), cu aspect de bacă roşie, comestibil. – Măr + suf. -işor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PERIŞÓR1, perişori, s.m. Diminutiv al lui păr1. 2. (Bot.; şi în sintagma perişori absorbanţi) Parte anatomică a rădăcinii plantelor, cu rol de absorbţie. – Păr1 + suf. -işor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PERIŞÓR2, perişori, s.m. 1. Diminutiv al lui păr2. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe faţa superioară şi păroase (Elymus asper). 3. (Reg.) Mică plantă erbacee cu tulpina fină, cu frunze late, acoperite cu peri scurţi, şi cu flori mici roşietice (Circaea alpina). – Păr2 + suf. -işor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SECUNDÁ, secundéz, vb. I. Tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoţi, a fi alături de cineva în acţiunile sale. 2. (Muz.) A acompania. [Var.: secondá vb. I] – Din fr. seconder, lat. secundare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SECÚNDĂ, secunde, s.f. 1. Unitate de măsură a timpului egală cu a 60-a parte din durata unui minut; p. ext. timp foarte scurt; clipă, moment. 2. (Muz.) Intervalul dintre două sunete ale gamei aflate pe două trepte alăturate. – Din fr. seconde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SECÚN//D1 ~dă (~zi, ~de) Care urmează imediat după primul (loc, timp, importanţă, rang etc.); al doilea. /<lat. secundus, fr. second
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SECÚN//D2 ~zi m. rar Ofiţer de marină cu funcţia de adjunct al căpitanului unei nave. /<lat. secundus, fr. second
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MERIŞÓR1 ~i m. (diminutiv de la măr) Mic arbust din regiunile muntoase, cu frunze persistente, cu flori albe sau roz şi cu fructe comestibile în formă de boabe roşii. /măr + suf. ~işor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MERIŞ//ÓR2 ~oáre n. Fructul merişorului. /măr + suf. ~işor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PERIŞÓR ~i m. (diminutiv de la păr) Plantă erbacee cu tulpina subţire, având frunze late, ovale şi păroase, care creşte în regiunile cu climă temperată. /păr + suf. ~işor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SECUND//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A ajuta (la înfăptuirea unor acţiuni), aflându-se alături. 2) A însoţi cu o melodie; a acompania. /<lat. secundare, fr. seconder
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SECÚND//Ă ~e f. 1) Unitate de măsură a timpului egală cu a şaizecea parte dintr-un minut. 2) fig. Interval de timp foarte scurt; clipă; clipita; moment. ♢ Într-o ~ într-o clipă; imediat. (Aşteptaţi) o ~ (aşteptaţi) un moment; o clipă; imediat. 3) Unitate de măsură a unghiurilor egală cu a 3600-a parte dintr-un grad. 4) muz. Interval dintre două trepte alăturate ale gamei. [G.-D. secundei] /<lat. secundus, fr. seconde, germ. Sekunde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SECÚND s.m. Ofiţer pe o navă imediat inferior căpitanului şi care îl poate înlocui pe acesta. [< fr. second, it. secondo, cf. lat. secundus].
(Dicţionar de neologisme)
SECÚND s.n. 1. Vocea a doua care acompaniază o voce primă. 2. (Poligr.) Titlu interior al cărţilor şi broşurilor. // s.f. Tiparul de pe a doua faţă a unei coli de tipar. [< fr. second, it. secondo, cf. lat. secundus].
(Dicţionar de neologisme)
SECÚND num. ord. Al doilea. // adj. Care se află imediat după primul. [Pl. -nzi, -de. / cf. lat. secundus, fr. second].
(Dicţionar de neologisme)
SECUNDÁ vb. I. tr. 1. A ajuta, a sprijini, a însoţi pe cineva în acţiunile sale etc. 2. (Muz.) A acompania. [Var. seconda vb. I. / < fr. seconder, cf. lat. secundare].
(Dicţionar de neologisme)
SECÚNDĂ s.f. 1. Unitate de timp egală cu a 60-a parte dintr-un minut; timp foarte scurt; moment, clipă. 2. Unitate de măsură pentru unghiuri, egală cu a 3600-a parte dintr-un grad sexagesimal. 3. (Muz.) Interval format din două trepte alăturate ale unei game; treapta a doua de la o treaptă dată. 4. A doua poziţie (de apărare) la scrimă. [Pl. -de. / < fr. seconde, cf. lat. secundus].
(Dicţionar de neologisme)
SECÚND, -Ă I. adj. imediat după primul. II. num. ord. al doilea. III. s. m. 1. ofiţer de navă care ajută sau înlocuieşte pe comandant. 2. persoană care ajută pe o alta în muncă, în afaceri. o (arbitru) ~ = (volei, baschet, hochei etc.) arbitru care secondează pe arbitrul principal în conducerea unei competiţii. ♢ (box) tehnician (antrenor) care îşi asistă elevul la colţul ringului în timpul meciului. IV. s. n. 1. vocea a doua care acompaniază o voce primă. 2. titlu interior al cărţilor şi broşurilor. V. s. f. tiparul de pe a doua faţă a unei coli de tipar. (< fr. second, lat. secundus)
(Marele dicţionar de neologisme)
SECUNDÁ vb. tr. 1. a ajuta, a sprijini, a însoţi pe cineva în acţiunile sale etc. 2. (muz.) a acompania. (< fr. seconder, lat. secundare)
(Marele dicţionar de neologisme)
SECÚNDĂ s. f. 1. unitate de măsură a timpului, a 60-a parte dintr-un minut; timp foarte scurt; moment, clipă. 2. unitate de măsură pentru unghiuri, submultiplu al minutului (2). 3. (muz.) interval între două trepte alăturate ale gamei diatonice; treapta a doua de la o treaptă dată. 4. a doua poziţie de apărare la scrimă. (< fr. seconde, germ. Sekunde)
(Marele dicţionar de neologisme)
secúnd num., (persoană) s. m., pl. secúnzi; num. f. sg. secúndă, pl. secúnde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
secúnd (muz., poligr.) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
merişór (plantă) s. m., pl. merişóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
merişór (fruct) s. n., pl. merişoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
perişór (bot., anat.) s. m., pl. perişóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
secundá vb., ind. prez. 1 sg. secundéz, 3 sg. şi pl. secundeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
secúndă s. f., g.-d. art. secúndei; pl. secúnde; abr. s sau sec., simb.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
KILOCICLU PE SECÚNDĂ s. v. kilohertz.
(Dicţionar de sinonime)
SECÚND adj., s. 1. adj. (înv.) secundar. (A ocupat locul ~.) 2. s. (MAR.) adjunct. (~ al coman-dantului unei nave.)
(Dicţionar de sinonime)
BRĂBĂNÓC s. (BOT.; Pyrola secunda) merişor, perişor, (reg.) verdeaţa-iernii.
(Dicţionar de sinonime)
GRUPĂ SECUNDÁRĂ s. v. subgrupă.
(Dicţionar de sinonime)
MERIŞÓR s. (BOT.) 1. (Vaccinium vitis-idaea) smirdar, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză, cocăzar. 2. (Pyrola secunda) brăbănoc, perişor, (reg.) verdeaţa-iernii.
(Dicţionar de sinonime)
MERIŞÓR s. v. brăbănoi, cimişir, ghimpe, rozmarin-de-munte, saschiu, scoruş, smirdar, sunătoare.
(Dicţionar de sinonime)
PERIŞÓR s. (Maram. şi Transilv.) păruţ (~ din cap.)
(Dicţionar de sinonime)
PERIŞÓR s. (BOT.) 1. (Pyrola secunda) brăbănoc, merişor, (reg.) verdeaţa-iernii. 2. (Elymus asper) (rar) limă, (reg.) secăriţă, iarba-părului.
(Dicţionar de sinonime)
SECUNDÁ vb. 1. v. asista. 2. v. acompania.
(Dicţionar de sinonime)
SECÚNDĂ s. 1. (Transilv.) perţ. (O ~ dintr-un minut.) 2. v. moment.
(Dicţionar de sinonime)