secundar dex - definiţie, sinonime, conjugare

secundar

[Sinonime]
SECUNDÁR1, secundare, s.n. Acul ceasornicului care arată secundele. – Secundă + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SECUNDÁR2, -Ă, secundari, -e, adj. 1. Care ocupă locul al doilea (în timp) într-o succesiune. ♦ Era secundară = a doua eră geologică, caracterizată prin apariţia primelor păsări, mamifere şi peşti osoşi; era mezozoică. (Ieşit din uz) Curs secundar = ciclu şcolar care urma după ciclul primar. (Ieşit din uz) Profesor secundar = profesor care predă în cursul secundar. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază, caracterizat prin apariţia unor erupţii pe piele. 2. Care se plasează pe al doilea plan din punct de vedere al importanţei; de mai mică importanţă. ♢ (Gram.) Propoziţie secundară (şi substantivat, f.) = propoziţie care nu este de sine stătătoare, depinzând în frază de propoziţia principală (din punctul de vedere al înţelesului). Medic secundar (şi substantivat, m.) = medic care, în urma unui concurs, este admis să lucreze într-o clinică între 3 şi 5 ani, în vederea specializării sale. Fenomen secundar = fenomen patologic puţin important, care apare în cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice şi care nu influenţează cursul bolii. – Din fr. secondaire, lat. secundarius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SECUNDÁR1 ~e n. (la ceasornice) Ac care indică secundele. /secundă + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SECUNDÁR2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ocupă un loc secund; situat pe al doilea loc; colateral. 2) Care este mai puţin important; de importanţă mai mică; marginal. Rol ~. Produs ~.(Propoziţie) ~ă propoziţie dependentă de altă propoziţie. /<lat. secundarius, fr. secondaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SECUNDÁR, -Ă adj. 1. Care nu vine decât în al doilea rând, de importanţă mai mică; accesoriu. ♢ Medic secundar (şi s.m.) = medic care, în urma unui concurs este admis să se specializeze într-o clinică; fenomen secundar = fenomen puţin important care apare în cursul unei boli. 2. Care urmează după primul; al doilea. ♢ (Geol.; şi s.n.) Era secundară = mezozoic; propoziţie secundară = propoziţie subordonată, dependentă. // s.n. Ac al ceasornicului care indică secundele. [Var. secondar, -ă adj. / cf. fr. secondaire, lat. secundarius].
(Dicţionar de neologisme)

SECUNDÁR1, -Ă s. n. ac al ceasornicului care indică secundele. (< secund + -ar)
(Marele dicţionar de neologisme)

SECUNDÁR2, -Ă adj. 1. în al doilea rând ca importanţă, interes etc.; accesoriu. o învăţământ ~ = formă de învăţământ de al doilea grad, care urmează celui primar; liceal, mediu; (ec.) sector ~ = ansamblu de activităţi economice în care materiile prime sunt transformate în produse industriale sau bunuri de consum; medic ~ = medic care, în urma unui concurs, este admis să se specializeze într-o clinică; fenomen ~ = fenomen puţin important care apare în cursul unei boli. ♢ (psih.) cu reacţii lente, durabile şi profunde. 2. care urmează după primul. o era ~ă = mezozoic; propoziţie ~ă = propoziţie subordonată. (< fr. secondaire, lat. secundarius)
(Marele dicţionar de neologisme)

secundár adj. m., pl. secundári; f. sg. secundáră, pl. secundáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

secundár s. n., pl. secundáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GRUPĂ SECUNDÁRĂ s. v. subgrupă.
(Dicţionar de sinonime)

SECUNDÁR adj. 1. v. mezozoic. 2. v. liceal. 3. v. auxiliar. 4. v. subordonat. 5. colateral, lăturalnic, marginal, minor, neimportant, neînsemnat, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problemă ~.) 6. mic, minor, redus. (Problemă de importanţă ~.) 7. v. neesenţial. 8. episodic, neesenţial. (Un rol ~ într-o piesă.)
(Dicţionar de sinonime)

SECUNDÁR adj. v. secund.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Secundar ≠ central, esenţial, primar, principal
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: se sec secu secun secund

Cuvinte se termină cu literele: ar dar ndar undar cundar