secundară dex - definiţie, sinonime, conjugare
MERIŞÓR2, merişoare, s.n. 1. Diminutiv al lui măr2. 2. Fructul merişorului1 (2), de mărimea unei cireşe sau a unei nuci, de culoare roşiatică sau galbenă, cu gust dulce, adesea întrebuinţat pentru dulceaţă. 3. Fructul merişorului1 (3), cu aspect de bacă roşie, comestibil. – Măr + suf. -işor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MERIŞOR1, merişori, s.m. 1. Diminutiv al lui măr1. 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere; a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceaţă (Pirus baccata); b) (reg.) scoruş. 3. Mic arbust de munte cu frunze în permanenţă verzi, cu flori melifere de culoare albă sau roşiatică şi cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimişir. – Măr1 + suf. -işor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PERIŞÓR1, perişori, s.m. Diminutiv al lui păr1. 2. (Bot.; şi în sintagma perişori absorbanţi) Parte anatomică a rădăcinii plantelor, cu rol de absorbţie. – Păr1 + suf. -işor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PERIŞÓR2, perişori, s.m. 1. Diminutiv al lui păr2. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe faţa superioară şi păroase (Elymus asper). 3. (Reg.) Mică plantă erbacee cu tulpina fină, cu frunze late, acoperite cu peri scurţi, şi cu flori mici roşietice (Circaea alpina).Păr2 + suf. -işor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SECUNDÁ, secundéz, vb. I. Tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoţi, a fi alături de cineva în acţiunile sale. 2. (Muz.) A acompania. [Var.: secondá vb. I] – Din fr. seconder, lat. secundare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SECUNDÁR1, secundare, s.n. Acul ceasornicului care arată secundele. – Secundă + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SECUNDÁR2, -Ă, secundari, -e, adj. 1. Care ocupă locul al doilea (în timp) într-o succesiune. ♦ Era secundară = a doua eră geologică, caracterizată prin apariţia primelor păsări, mamifere şi peşti osoşi; era mezozoică. (Ieşit din uz) Curs secundar = ciclu şcolar care urma după ciclul primar. (Ieşit din uz) Profesor secundar = profesor care predă în cursul secundar. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază, caracterizat prin apariţia unor erupţii pe piele. 2. Care se plasează pe al doilea plan din punct de vedere al importanţei; de mai mică importanţă. ♢ (Gram.) Propoziţie secundară (şi substantivat, f.) = propoziţie care nu este de sine stătătoare, depinzând în frază de propoziţia principală (din punctul de vedere al înţelesului). Medic secundar (şi substantivat, m.) = medic care, în urma unui concurs, este admis să lucreze într-o clinică între 3 şi 5 ani, în vederea specializării sale. Fenomen secundar = fenomen patologic puţin important, care apare în cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice şi care nu influenţează cursul bolii. – Din fr. secondaire, lat. secundarius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MERIŞÓR1 ~i m. (diminutiv de la măr) Mic arbust din regiunile muntoase, cu frunze persistente, cu flori albe sau roz şi cu fructe comestibile în formă de boabe roşii. /măr + suf. ~işor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MERIŞ//ÓR2 ~oáre n. Fructul merişorului. /măr + suf. ~işor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PERIŞÓR ~i m. (diminutiv de la păr) Plantă erbacee cu tulpina subţire, având frunze late, ovale şi păroase, care creşte în regiunile cu climă temperată. /păr + suf. ~işor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SECUND//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A ajuta (la înfăptuirea unor acţiuni), aflându-se alături. 2) A însoţi cu o melodie; a acompania. /<lat. secundare, fr. seconder
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SECUNDÁR1 ~e n. (la ceasornice) Ac care indică secundele. /secundă + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SECUNDÁR2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ocupă un loc secund; situat pe al doilea loc; colateral. 2) Care este mai puţin important; de importanţă mai mică; marginal. Rol ~. Produs ~.(Propoziţie) ~ă propoziţie dependentă de altă propoziţie. /<lat. secundarius, fr. secondaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SECUNDÁ vb. I. tr. 1. A ajuta, a sprijini, a însoţi pe cineva în acţiunile sale etc. 2. (Muz.) A acompania. [Var. seconda vb. I. / < fr. seconder, cf. lat. secundare].
(Dicţionar de neologisme)

SECUNDÁR, -Ă adj. 1. Care nu vine decât în al doilea rând, de importanţă mai mică; accesoriu. ♢ Medic secundar (şi s.m.) = medic care, în urma unui concurs este admis să se specializeze într-o clinică; fenomen secundar = fenomen puţin important care apare în cursul unei boli. 2. Care urmează după primul; al doilea. ♢ (Geol.; şi s.n.) Era secundară = mezozoic; propoziţie secundară = propoziţie subordonată, dependentă. // s.n. Ac al ceasornicului care indică secundele. [Var. secondar, -ă adj. / cf. fr. secondaire, lat. secundarius].
(Dicţionar de neologisme)

SECUNDÁ vb. tr. 1. a ajuta, a sprijini, a însoţi pe cineva în acţiunile sale etc. 2. (muz.) a acompania. (< fr. seconder, lat. secundare)
(Marele dicţionar de neologisme)

SECUNDÁR1, -Ă s. n. ac al ceasornicului care indică secundele. (< secund + -ar)
(Marele dicţionar de neologisme)

SECUNDÁR2, -Ă adj. 1. în al doilea rând ca importanţă, interes etc.; accesoriu. o învăţământ ~ = formă de învăţământ de al doilea grad, care urmează celui primar; liceal, mediu; (ec.) sector ~ = ansamblu de activităţi economice în care materiile prime sunt transformate în produse industriale sau bunuri de consum; medic ~ = medic care, în urma unui concurs, este admis să se specializeze într-o clinică; fenomen ~ = fenomen puţin important care apare în cursul unei boli. ♢ (psih.) cu reacţii lente, durabile şi profunde. 2. care urmează după primul. o era ~ă = mezozoic; propoziţie ~ă = propoziţie subordonată. (< fr. secondaire, lat. secundarius)
(Marele dicţionar de neologisme)

merişór (plantă) s. m., pl. merişóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

merişór (fruct) s. n., pl. merişoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

perişór (bot., anat.) s. m., pl. perişóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

secundá vb., ind. prez. 1 sg. secundéz, 3 sg. şi pl. secundeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

secundár adj. m., pl. secundári; f. sg. secundáră, pl. secundáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

secundár s. n., pl. secundáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BRĂBĂNÓC s. (BOT.; Pyrola secunda) merişor, perişor, (reg.) verdeaţa-iernii.
(Dicţionar de sinonime)

KILOCICLU PE SECÚNDĂ s. v. kilohertz.
(Dicţionar de sinonime)

GRUPĂ SECUNDÁRĂ s. v. subgrupă.
(Dicţionar de sinonime)

MERIŞÓR s. (BOT.) 1. (Vaccinium vitis-idaea) smirdar, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză, cocăzar. 2. (Pyrola secunda) brăbănoc, perişor, (reg.) verdeaţa-iernii.
(Dicţionar de sinonime)

MERIŞÓR s. v. brăbănoi, cimişir, ghimpe, rozmarin-de-munte, saschiu, scoruş, smirdar, sunătoare.
(Dicţionar de sinonime)

PERIŞÓR s. (Maram. şi Transilv.) păruţ (~ din cap.)
(Dicţionar de sinonime)

PERIŞÓR s. (BOT.) 1. (Pyrola secunda) brăbănoc, merişor, (reg.) verdeaţa-iernii. 2. (Elymus asper) (rar) limă, (reg.) secăriţă, iarba-părului.
(Dicţionar de sinonime)

SECUNDÁ vb. 1. v. asista. 2. v. acompania.
(Dicţionar de sinonime)

SECUNDÁR adj. 1. v. mezozoic. 2. v. liceal. 3. v. auxiliar. 4. v. subordonat. 5. colateral, lăturalnic, marginal, minor, neimportant, neînsemnat, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problemă ~.) 6. mic, minor, redus. (Problemă de importanţă ~.) 7. v. neesenţial. 8. episodic, neesenţial. (Un rol ~ într-o piesă.)
(Dicţionar de sinonime)

SECUNDÁR adj. v. secund.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Secundar ≠ central, esenţial, primar, principal
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: se sec secu secun secund

Cuvinte se termină cu literele: ra ara dara ndara undara