sedentar
[Sinonime]
SEDENTÁR, -Ă, sedentari, -e, adj. (Despre oameni) Căruia nu-i place să umble, să facă mişcare, care stă mai mult acasă; (despre îndeletnicirile oamenilor) care se desfăşoară într-un spaţiu închis; care nu necesită mişcare, lipsit de mişcare. ♦ (Despre populaţii) Stabil. ♢ Parte sedentară = parte a unităţilor militare care rămâne în garnizoană în timp de război, având misiunea de a completa efectivele părţii operative, de a îngriji bunurile rămase în cazarmă etc. Păsări sedentare = păsări care nu migrează în timpul iernii. Animale sedentare = animale nevertebrate care stau temporar în galerii pe care şi le fac singure. – Din fr. sédentaire, lat. sedentarius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SEDENTÁR ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care obişnuieşte să stea mai mult timp într-un loc; care stă mai mult acasă. 2) (despre ocupaţii) Care se exercită fără deplasări. 3) (despre populaţii, popoare) Care trăieşte permanent în acelaşi loc; cu trai stabil. ♢ Păsări ~e păsări care nu migrează în timpul iernii. /<fr. sédontaire, lat. sedentarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SEDENTÁR, -Ă adj. (Despre oameni) Care şade tot timpul; care stă mai mult acasă; (despre îndeletniciri) care se face, se exercită şezând; lipsit de mişcare. ♦ (Despre populaţii) Stabil; nemigrator, fixat de un loc stabil. [Cf. fr. sédentaire, lat. sedentarius < sedare – a fi aşezat].
(Dicţionar de neologisme)
SEDENTÁR, -Ă adj. (despre oameni) care şade tot timpul; care stă mai mult acasă; (despre îndeletniciri) care se exercită şezând; lipsit de mişcare. o parte ~ă = parte a unităţilor militare care nu participă la război, având atribuţii administrative. ♢ (despre populaţii) stabil; nemigrator. (< fr. sédentaire, lat. sedentarius)
(Marele dicţionar de neologisme)
sedentár adj. m., pl. sedentári; f. sg. sedentáră, pl. sedentáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SEDENTÁR adj. 1. (înv.) şezător. (Viaţă ~.) 2. v. stabil.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Sedentar ≠ migrator, nomad, transhumant
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SEDENTÁR ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care obişnuieşte să stea mai mult timp într-un loc; care stă mai mult acasă. 2) (despre ocupaţii) Care se exercită fără deplasări. 3) (despre populaţii, popoare) Care trăieşte permanent în acelaşi loc; cu trai stabil. ♢ Păsări ~e păsări care nu migrează în timpul iernii. /<fr. sédontaire, lat. sedentarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
SEDENTÁR, -Ă adj. (despre oameni) care şade tot timpul; care stă mai mult acasă; (despre îndeletniciri) care se exercită şezând; lipsit de mişcare. o parte ~ă = parte a unităţilor militare care nu participă la război, având atribuţii administrative. ♢ (despre populaţii) stabil; nemigrator. (< fr. sédentaire, lat. sedentarius)
(Marele dicţionar de neologisme)
sedentár adj. m., pl. sedentári; f. sg. sedentáră, pl. sedentáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SEDENTÁR adj. 1. (înv.) şezător. (Viaţă ~.) 2. v. stabil.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Sedentar ≠ migrator, nomad, transhumant
(Dicţionar de antonime)