sedilă dex - definiţie, sinonime, conjugare

sedilă

SEDÍLĂ1, sedile, s.f. Semn diacritic în formă de virgulă (,), care se pune sub unele consoane pentru a le da valoarea altui sunet. – Din fr. cédille.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SEDÍLĂ2, sedile, s.f. Săculeţ cu ţesătură rară, în care se pune brânza la scurs. [Var.: (reg.) sădílă, sidílă s.f.] – Din bg., scr. sedilo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SEDÍL//Ă ~e f. Semn diacritic în formă de virgulă, pus sub o consoană, pentru a-i modifica valoarea. [G.-D. sedilei] /<fr. cédille
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sedílă (-le), s.f. – Semn diacritic care se pune sub unele consoane pentru a le da altă valoare. Fr. cédille.
(Dicţionarul etimologic român)

SEDÍLĂ s.f. Semn grafic în formă de virgulă care se pune sub o consoană pentru a-i da valoarea unui alt sunet. [< fr. cédille, cf. sp. zedilla].
(Dicţionar de neologisme)

SEDÍLĂ s. f. semn diacritic, virgulă care se pune sub o consoană pentru a-i da valoarea unui alt sunet. (< fr. cédille)
(Marele dicţionar de neologisme)

sedílă (semn diacritic) s. f., g.-d. art. sedílei; pl. sedíle
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: se sed sedi sedil

Cuvinte se termină cu literele: la ila dila edila