SEDIMENTÁRE, sedimentări, s.f. Acţiunea de a se sedimenta şi rezultatul ei. ♦ Totalitatea proceselor fizice, chimice şi biologice care se desfăşoară la suprafaţa scoarţei terestre şi în urma cărora are loc depunerea unor fragmente sau particule de minerale, roci, organisme etc. din care provin rocile sedimentare. ♦ Fenomen de depunere lentă a particulelor solide dintr-o suspensie, dintr-o emulsie etc. prin cădere liberă sau prin centrifugare; sedimentaţie. ♢ (Med.) Viteză de sedimentare = intervalul de timp în care se depun globulele roşii dintr-o cantitate de sânge recoltat într-un tub de sticlă gradat, care permite depistarea unor procese infecţioase. – V. sedimenta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SEDIMENTÁR, -Ă, sedimentari, -e, adj. Cu caracter de sediment (2); format prin sedimentare. ♢ Proces sedimentar = proces de formare a sedimentelor. Rocă sedimentară = rocă rezultată prin depunerea materialelor provenite în urma alterării sau dezagregării unor roci preexistente. – Din fr. sédimentaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SEDIMENTÁR ~ă (~i, ~e) geol. Care are caracter de sediment; care s-a format prin a se sedimenta. Rocă ~ă. /<fr. sédimentaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SEDIMENTÁRE s.f. Acţiunea de a (se) sedimenta şi rezultatul ei; depunere de sedimente; sedimentaţie. [< sedimenta].
(Dicţionar de neologisme)
SEDIMENTÁR, -Ă Care are caracteristicile unui sediment; format prin sedimentare. [Cf. fr. sédimentaire].
(Dicţionar de neologisme)
SEDIMENTÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) sedimenta; depunere de sedimente; sedimentaţie. 2. depunere (lentă) a particulelor solide aflate în suspensie într-un lichid. (< sedimenta)
(Marele dicţionar de neologisme)
SEDIMENTÁR, -Ă adj. caracter de sediment; format prin sedimentare. o rocă ~ă = rocă prin depunerea materialului provenit din alterarea sau dezagregarea altor roci, transportat de vânturi, ape ori gheţari, sau prin depunerea resturilor de organisme. (< fr. sédimentaire)
(Marele dicţionar de neologisme)
sedimentáre s. f., g.-d. art. sedimentării; pl. sedimentări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sedimentár adj. m., pl. sedimentári; f. sg. sedimentáră, pl. sedimentáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SEDIMENTÁRE s. (GEOL.) depozitare, depunere, sedimentaţie. (Proces de ~ a calcarului.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SEDIMENTÁR, -Ă, sedimentari, -e, adj. Cu caracter de sediment (2); format prin sedimentare. ♢ Proces sedimentar = proces de formare a sedimentelor. Rocă sedimentară = rocă rezultată prin depunerea materialelor provenite în urma alterării sau dezagregării unor roci preexistente. – Din fr. sédimentaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SEDIMENTÁRE s.f. Acţiunea de a (se) sedimenta şi rezultatul ei; depunere de sedimente; sedimentaţie. [< sedimenta].
(Dicţionar de neologisme)
SEDIMENTÁR, -Ă Care are caracteristicile unui sediment; format prin sedimentare. [Cf. fr. sédimentaire].
(Dicţionar de neologisme)
SEDIMENTÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) sedimenta; depunere de sedimente; sedimentaţie. 2. depunere (lentă) a particulelor solide aflate în suspensie într-un lichid. (< sedimenta)
(Marele dicţionar de neologisme)
SEDIMENTÁR, -Ă adj. caracter de sediment; format prin sedimentare. o rocă ~ă = rocă prin depunerea materialului provenit din alterarea sau dezagregarea altor roci, transportat de vânturi, ape ori gheţari, sau prin depunerea resturilor de organisme. (< fr. sédimentaire)
(Marele dicţionar de neologisme)
sedimentáre s. f., g.-d. art. sedimentării; pl. sedimentări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sedimentár adj. m., pl. sedimentári; f. sg. sedimentáră, pl. sedimentáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SEDIMENTÁRE s. (GEOL.) depozitare, depunere, sedimentaţie. (Proces de ~ a calcarului.)
(Dicţionar de sinonime)