SEGMENTÁ, segmentéz, vb. I. Tranz. A împărţi, a tăia în segmente. – Din fr. segmenter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SEGMENTÁRE, segmentări, s.f. 1. Faptul de a segmenta. ♦ Diviziune a celulei-ou sau a zigotului în celule din ce în ce mai mici, care se asociază între ele şi formează foiţele embrionare; segmentaţie. 2. (Fon.) Operaţie de izolare a unui segment dintr-o secvenţă sonoră pentru studiul lui auditiv, eliminându-se astfel influenţa contextului. – V. segmenta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SEGMENT//Á ~éz tranz. (obiecte integrale) A împărţi în segmente. /<fr. segmenter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SEGMENTÁR ~ă (~i, ~e) Care constă din segmente. Organ ~. /<fr. segmentaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SEGMENTÁ vb. I. tr. A tăia, a împărţi în segmente. ♦ refl. (Despre organe, organisme) A se fracţiona în segmente. [Cf. fr. segmenter].
(Dicţionar de neologisme)
SEGMENTÁRE s.f. Acţiunea de a (se) segmenta şi rezultatul ei; segmentaţie. ♦ Fragmentarea corpului unor animale, a unor organe în bucăţi. ♦ Procesul de fracţionare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului. [< segmenta].
(Dicţionar de neologisme)
SEGMENTÁR, -Ă adj. Compus, provenit din segmente, din frânturi. [Cf. fr. segmentaire].
(Dicţionar de neologisme)
SEGMENTÁ vb. I. tr. a tăia, a împărţi în segmente. II. refl. (despre organe, organisme) a se fracţiona în segmente. (< fr. segmenter)
(Marele dicţionar de neologisme)
SEGMENTÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) segmenta; segmentaţie. 2. (biol.) fragmentare a corpului unor animale, a unor organe în bucăţi. 3. proces de fracţionare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului. 4. (lingv.) izolare a unui segment dintr-o secvenţă sonoră pentru studiul auditiv, în afara contextului. (< segmenta)
(Marele dicţionar de neologisme)
SEGMENTÁR, -Ă adj. compus, provenit din segmente. (< fr. segmentaire)
(Marele dicţionar de neologisme)
SEGMENTÁ, segmentéz, vb. I. Tranz. ~ 2. (Auto) A înlocui segmenţii uzaţi de pe pistoanele unui motor sau compresor cu alţii noi, adecvaţi cotei de reparaţie.
(Alte dicţionare)
SEGMENTÁRE, segmentări, s.f. ~ 3. (Auto) Operaţia de înlocuire a segmenţilor uzaţi de pe pistoanele unui motor sau compresor cu alţii noi, adecvaţi cotei de reparaţie.
(Alte dicţionare)
segmentá vb., ind. prez. 1 sg. segmentéz, 3 sg. şi pl. segmenteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
segmentáre s. f., g.-d. art. segmentării; pl. segmentări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
segmentár adj. m., pl. segmentári; f. sg. segmentáră, pl. segmentáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SEGMENTÁ vb. a diviza, a fragmenta, a împărţi. (A ~ o frază în propoziţii.)
(Dicţionar de sinonime)
SEGMENTÁRE s. 1. (BIOL.) segmentaţie. (~ oului fecundat.) 2. (BIOL.) metamerie, segmentaţie. (~ea viermilor anelizi.) 3. v. împărţire.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SEGMENTÁRE, segmentări, s.f. 1. Faptul de a segmenta. ♦ Diviziune a celulei-ou sau a zigotului în celule din ce în ce mai mici, care se asociază între ele şi formează foiţele embrionare; segmentaţie. 2. (Fon.) Operaţie de izolare a unui segment dintr-o secvenţă sonoră pentru studiul lui auditiv, eliminându-se astfel influenţa contextului. – V. segmenta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SEGMENTÁR ~ă (~i, ~e) Care constă din segmente. Organ ~. /<fr. segmentaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SEGMENTÁ vb. I. tr. A tăia, a împărţi în segmente. ♦ refl. (Despre organe, organisme) A se fracţiona în segmente. [Cf. fr. segmenter].
(Dicţionar de neologisme)
SEGMENTÁRE s.f. Acţiunea de a (se) segmenta şi rezultatul ei; segmentaţie. ♦ Fragmentarea corpului unor animale, a unor organe în bucăţi. ♦ Procesul de fracţionare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului. [< segmenta].
(Dicţionar de neologisme)
SEGMENTÁR, -Ă adj. Compus, provenit din segmente, din frânturi. [Cf. fr. segmentaire].
(Dicţionar de neologisme)
SEGMENTÁ vb. I. tr. a tăia, a împărţi în segmente. II. refl. (despre organe, organisme) a se fracţiona în segmente. (< fr. segmenter)
(Marele dicţionar de neologisme)
SEGMENTÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) segmenta; segmentaţie. 2. (biol.) fragmentare a corpului unor animale, a unor organe în bucăţi. 3. proces de fracţionare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului. 4. (lingv.) izolare a unui segment dintr-o secvenţă sonoră pentru studiul auditiv, în afara contextului. (< segmenta)
(Marele dicţionar de neologisme)
SEGMENTÁR, -Ă adj. compus, provenit din segmente. (< fr. segmentaire)
(Marele dicţionar de neologisme)
SEGMENTÁ, segmentéz, vb. I. Tranz. ~ 2. (Auto) A înlocui segmenţii uzaţi de pe pistoanele unui motor sau compresor cu alţii noi, adecvaţi cotei de reparaţie.
(Alte dicţionare)
SEGMENTÁRE, segmentări, s.f. ~ 3. (Auto) Operaţia de înlocuire a segmenţilor uzaţi de pe pistoanele unui motor sau compresor cu alţii noi, adecvaţi cotei de reparaţie.
(Alte dicţionare)
segmentá vb., ind. prez. 1 sg. segmentéz, 3 sg. şi pl. segmenteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
segmentáre s. f., g.-d. art. segmentării; pl. segmentări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
segmentár adj. m., pl. segmentári; f. sg. segmentáră, pl. segmentáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SEGMENTÁ vb. a diviza, a fragmenta, a împărţi. (A ~ o frază în propoziţii.)
(Dicţionar de sinonime)
SEGMENTÁRE s. 1. (BIOL.) segmentaţie. (~ oului fecundat.) 2. (BIOL.) metamerie, segmentaţie. (~ea viermilor anelizi.) 3. v. împărţire.
(Dicţionar de sinonime)