segregare dex - definiţie, sinonime, conjugare
SEGREGÁ, pers. 3 segrégă, vb. I. 1. Intranz. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, pe baza diferenţei dintre punctele de topire ale elementelor. 2. Refl. (Despre componenţii unui material) A se separa. – Din lat., it. segregare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SEGREGÁRE, segregări, s.f. 1. Faptul de a (se) segrega; segregaţie. ♦ Operaţie metalurgică de afinare a unui aliaj prin răcire selectivă prin care, la solidificare, unele impurităţi se concentrează şi se pot îndepărta uşor. 2. Proces de izolare a minereurilor de masa rocilor înconjurătoare şi de cristalizare în filoane distincte, cu forme precise. 3. (Constr.) Operaţie de separare a materialului granular din beton sau din mortar în straturi de consistenţă diferită. 4. Fenomen în hibridarea sexuală a plantelor, constând în separarea eredităţii materne de cea paternă, în anumite celule diferenţiate. 5. Segregaţie rasială. – V. segrega.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SEGREGÁ segrég tranz. A face să se segrege. [Sil. se-gre-] /<lat. segregare, it. segregare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SEGREGÁ pers. 3 se segrégă intranz. (despre elementele componente ale unor materiale sau substanţe) A se separa prin diferite procese fizice, chimice sau biologice. /<lat. segregare, it. segregare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SEGREG//ÁRE ~ări f. 1) v. A SEGREGA şi A SE SEGREGA. 2) biol. Fenomen de separare a caracterelor materne de cele paterne în procesul hibridizării plantelor. /v. a (se) segrega
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SEGREGÁ vb. I. 1. intr. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, bazat pe diferenţa dintre punctele de topire ale elementelor. 2. refl. (Despre componenţii unui material) A se separa. [P.i. 3,6 -gă. / < lat. segregare].
(Dicţionar de neologisme)

SEGREGÁRE s.f. Acţiunea de a se segrega şi rezultatul ei; segregaţie. 1. Izolare a minereurilor din masa rocilor şi cristalizarea lor în filoane deosebite. ♦ Separare dintr-un aliaj a două metale cu temperaturi de topire diferite. 2. Fenomen manifestat la hibridarea sexuată a plantelor prin separarea eredităţii materne de cea paternă în celule diferenţiate. ♦ Segregaţie rasială. [< segrega].
(Dicţionar de neologisme)

SEGREGÁ vb. intr., refl. a efectua, a suporta operaţia de segregare; a (se) separa. (< lat., it. segregare)
(Marele dicţionar de neologisme)

SEGREGÁRE s. f. 1. izolare a minereurilor din masa rocilor şi cristalizarea lor în filoane deosebite. 2. separare neomogenă a componenţilor unui aliaj în timpul solidificării. 3. (biol.) separare a perechilor în gene alele omoloage ale unui organism heterozigot, în meioză, când apar indivizi cu caractere distincte. ♢ separare a eredităţii materne de cea paternă în a doua generaţie hibridă. ♢ segregaţie. (< segrega)
(Marele dicţionar de neologisme)

segregá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. segrég, 3 sg. şi pl. segrégă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

segregáre s. f. (sil. -gre-), g.-d. art. segregării; pl. segregări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SEGREGÁ vb. v. despărţi, izola, separa.
(Dicţionar de sinonime)

SEGREGÁRE s. v. despărţire, izolare, sepa-rare, separaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: se seg segr segre segreg

Cuvinte se termină cu literele: re are gare egare regare