selbă dex - definiţie, sinonime, conjugare

selbă

SÉLBĂ, selbe, s.f. (Rar) Pădure tânără (şi deasă). [Var.: sehélbă s.f.] – Cf. lat. s i l v a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

sélbă (-be), s.f. – Pădure tînără. – Var. silvă. It. selva. Cultism din epoca romantică, fără întrebuinţare. Var., direct din lat. – Der. silvic, adj.; silvic, s.m.; silvicultură, s.f., din fr.; silvicultor, s.m., din fr.
(Dicţionarul etimologic român)

sélbă s. f., g.-d. art. sélbei; pl. sélbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: se sel selb

Cuvinte se termină cu literele: ba lba elba