sem

SEM, seme, s.n. (Lingv.) Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui semem. – Din fr. sème.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SEM seme n. lingv. Unitate minimă de semnificaţie care nu se realizează independent, ci numai în componenţa unui semem. /<fr. seme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SEM s.n. (Lingv.) Semantem. ♦ Unitate semantică minimă care permite definirea unui sens. [< fr. sème, cf. gr. sema].
(Dicţionar de neologisme)

SEM s. n. (lingv.) fiecare dintre ţesăturile semantice care intră în alcătuirea unui semem. (< fr. sème)
(Marele dicţionar de neologisme)

sem s. n., pl. séme
(Dicţionar ortografic al limbii române)