semasiologie
[Sinonime]
SEMASIOLOGÍE s.f. Semantică (I 1). [Pr.: -si-o-] – Din fr. sémasiologie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SEMASIOLOGÍE f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sensurilor unităţilor de limbă; semantică. [G.-D. semasiologiei] /<fr. sémasiologie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SEMASIOLOGÍE s.f. Ramură a lexicologiei care cercetează sensurile cuvintelor şi cauzele modificărilor lor; semantică (1). [Gen. -iei. / < fr. sémasiologie, cf. gr. semasia – desemnare, logos – ştiinţă].
(Dicţionar de neologisme)
SEMASIOLOGÍE s. f. semantică (II, 1). ♢ metodă de cercetare în lexicologie care, plecând de la semnificant, studiază semnificatul; studiu bazat pe această metodă. (< fr. sémasiologie)
(Marele dicţionar de neologisme)
semasiologíe s. f. (sil. -si-o-), art. semasiología, g.-d. art. semasiologíei; pl. semasiologíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SEMASIOLOGÍE s. v. semantică.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SEMASIOLOGÍE f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sensurilor unităţilor de limbă; semantică. [G.-D. semasiologiei] /<fr. sémasiologie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
SEMASIOLOGÍE s. f. semantică (II, 1). ♢ metodă de cercetare în lexicologie care, plecând de la semnificant, studiază semnificatul; studiu bazat pe această metodă. (< fr. sémasiologie)
(Marele dicţionar de neologisme)
semasiologíe s. f. (sil. -si-o-), art. semasiología, g.-d. art. semasiologíei; pl. semasiologíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SEMASIOLOGÍE s. v. semantică.
(Dicţionar de sinonime)