semi dex - definiţie, sinonime, conjugare
SEMI- Element de compunere însemnând „jumătate de”, „pe jumătate”, care serveşte la formarea unor substantive şi a unor adjective. – Din fr., lat. semi-.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SEÁMĂ s.f. 1. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de calcul mintal, o judecată, o constatare, o observaţie) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A-şi da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe. A lua seama (sau seamă) = a) a se gândi, a reflecta adânc, a fi atent; b) a supraveghea; c) a observa ceva, a remarca; d) a înţelege, a se lămuri. (Pop.) A-şi lua seama = a se răzgândi. 2. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de folos, interes, grijă) Pe seama (cuiva) = a) în folosul sau în interesul (cuiva); b) în sarcina (cuiva), asupra (cuiva). A lăsa pe (sau în) seama cuiva sau a da pe (sau în) seamă (sau în seama cuiva) = a da (sau a lăsa) în paza, în grija, în posesia cuiva. A lua seama (de cineva) = a se ocupa, a se îngriji (de cineva). A ţine seama (sau, rar, seamă) de cineva (sau de ceva) = a lua în consideraţie, a avea în vedere pe cineva (sau ceva). 3. Însemnătate, importanţă; vază, faimă. ♢ Loc. adj. De seamă = important, însemnat; cu trecere. 4. Fel, gen; soi. ♢ Expr. De-o seamă (cu cineva) sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeaşi situaţie, categorie socială cu cineva; de aceeaşi vârstă cu cineva. 5. Rost, rânduială. ♢ Expr. A şti seama (la ceva) = a avea experienţa unui lucru, a şti cum să procedeze. A-i face (cuiva) seama = a omorî, a ucide (pe cineva). A-şi face (singur) seama (sau, rar, seamă) = a se sinucide. 6. Socoteală, calcul; cont. ♢ Expr. A şti seama = a cunoaşte situaţia unui lucru. 7. Număr, cantitate (nehotărâtă); câţiva. O seamă de învăţaţi. ♢ Loc. adj. şi adv. Fără număr şi fără seamă = (care este) în număr mare; mult. Peste seamă = peste măsură, exagerat. ♦ (În legătură cu noţiuni temporale) Interval, perioadă (nehotărâtă). Aşa trăia de o seamă de vreme. – Din magh. szám.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SEÁM//Ă f. I. 1) Fapt divers; chestiune. ♢ Dare de ~ raport de activitate. 2) Mod de desfăşurare a unei acţiuni; rânduială. ♢ A şti ~a la ceva a cunoaşte rostul unui lucru; a şti meşteşugul. 3) Cantitate nedeterminată. O ~ de cuvinte.Peste ~ peste măsură. Fără număr şi fără ~ în număr extrem de mare; foarte mult. De la o ~ de vreme de la un timp încoace. II. (în îmbinări stabile) 1) (exprimă o observaţie sau o constatare): De bună ~ fără doar şi poate; desigur. Mai cu ~ în special; îndeosebi. A-şi da ~a a) a se dumiri într-o chestiune; b) a fi conştient de ceva. A-şi lua de ~ a se răzgândi. A lua ~a a) a observa; a remarca; b) a fi atent; c) a supraveghea. 2) (exprimă ideea de atenţie sau de grijă): A băga de ~ a) a fi foarte atent; a fi precaut; b) a observa. Băgare de ~ atenţie. A lua (sau a băga) în ~ (pe cineva) a da (a acorda) atenţie (cuiva). A ţine ~a (de cineva sau de ceva) a lua în consideraţie; a avea în vedere. A lăsa pe (sau în) ~a cuiva a lăsa pe cineva sau ceva în grija sau supravegherea cuiva. A lua ~ (de cineva sau de ceva) a) a supraveghea (pe cineva sau ceva); b) a avea grijă (de cineva sau ceva). A lua (pe cineva) pe ~a sa a ocroti (pe cineva); a lua (pe cineva) pe răspunderea sa. Pe ~a cuiva a) asupra cuiva; b) pe contul cuiva. 3) (exprimă ideea de însemnătate, importanţă, valoare): De ~ însemnat; valoros; important. De-o ~ cu cineva (sau de ~a cuiva) a) de aceeaşi vârstă cu cineva; b) în aceeaşi situaţie cu cineva; la fel cu cineva. 4) (exprimă ideea de moarte): A-i face cuiva ~a a ucide pe cineva. /<ung. szám
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SEÁMĂ, (2, rar) semi, s.f. 1. (În expr., exprimă ideea de calcul mintal, constatare, observaţie) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A-şi da seama = a se lămuri, a pricepe. A lua seama (sau seamă) = a) a se gândi, a reflecta adânc; b) a supraveghea; c) a observa ceva, a remarca; d) a înţelege, a se lămuri. A-şi lua seama (sau de seamă) = a se răzgândi. 2. Socoteală, calcul, cont. Socotelile sau semile mănăstirilor închinate (ODOBESCU). ♢ Expr. A şti seama = a cunoaşte situaţia unui lucru. A face seama = a face socoteala, a număra. Multă-i frunza pe copaci, Dar de stai şi seama faci, Tot erau mai mulţi cazaci (COŞBUC). 3. (În expr., exprimă ideea de folos, interes, grijă) Pe seama (cuiva) = a) în folosul sau în interesul (cuiva); b) în sarcina (cuiva), asupra (cuiva). Pe seamă = în proprietate sau în folosinţă personală. A lăsa pe (sau în) seama cuiva sau a da pe (sau în) seamă (sau în seama cuiva) = a da (sau a lăsa) în paza, în grija, în posesia cuiva. A lua (pe cineva) pe seamă = a lua (pe cineva) în grija şi pe răspunderea sa. A lua seama (de cineva) = a se ocupa, a se îngriji (de cineva). A ţine seama (sau, rar, seamă) de cineva sau de ceva = a lua în consideraţie, a avea în vedere. 4. Însemnătate, importanţă; vază, faimă. Împăraţii romani de seama lui Aurelian (ODOBESCU). ♢ Loc. adj. De seamă = important; cu trecere. 5. Fel, gen, soi. Te cunoşti de pe năframă, Că eşti de-a maică-ta seamă (JARNÍK-BÎRSEANU). ♢ Expr. De-o seamă (cu cineva) sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeaşi situaţie, stare, categorie socială cu cineva, de aceeaşi vârstă cu cineva. 6. Rost, rânduială. Strigau unii din drumeţii nencercaţi la seama cailor (ODOBESCU). ♢ Expr. A şti seama (la ceva) = a avea experienţa unui lucru. A şti de seama cuiva = a avea ştiri despre cineva; a avea cunoştinţă de soarta cuiva. A-i face (cuiva) seama = a omorî, a ucide (pe cineva). A-şi face (singur) seama (sau, rar, seamă) = a se sinucide. 7. (Înv.) Număr, cantitate (nehotărâtă); câţiva. O seamă de învăţaţi. ♢ Loc. adj. şi adv. Fără număr şi fără seamă = în număr mare; mult. Peste seamă = peste măsură. ♦ (În legătură cu noţiuni temporale) Interval. Aşa trăia biata mă-sa de o seamă de vreme (VLAHUŢĂ). [Pr. şi: (reg.) samă] – Magh. szám.
(Dicţionarul limbii române moderne)

semi- – Pref. care indică ideea de „jumătate”. Lat. semi-, prin intermediul fr. Se aplică uneori comp. proprii rom., cf. semicărturar, s.m. (semidoct), semizeu, s.m. (zeitate de rang inferior).
(Dicţionarul etimologic român)

seámă (-sémi), s.f. – 1. Cantitate, număr. – O seamă, cîţiva. – Fără seamă, fără număr. 2. Cont. – A băga de seamă, a ţine cont, a observa. – De bună seamă, în mod sigur. – Mai cu seamă, mai ales. – 3. Ordin, regulă, linie. – 4. Pază, vigilenţă, grijă. – 5. Importanţă, categorie, rang. – 6. Etate, leat. Mag. szám (Lambrior 375; Cihac, II, 525; Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 22-30; Gáldi, Dict., 960. – Der. semui (var. asemui, sămui), vb. (a compara, a confrunta; a confunda); sămădău, s.m. (Trans., casier, contabil), din mag. számodó (Candrea); sămădas, s.n. (Trans., socoteală), din mag. számadás (Gáldi, Dict., 157); sămăduşag, s.n. (Trans., contabilitate), din mag. számadóság; sămălui (var. (a)semălui), vb. (Trans., a face socoteli, a calcula; Trans., a compara, a confunda, a-şi găsi asemănarea), din mag. szálmoni; sămăluitor, adj. (socotitor); sameş, s.m. (înv., intendent, strîngător de biruri); sămeşie (var. sămişie), s.f. (administraţie); sămeşoaie, s.f. (nevastă de intendent); însemui vb. (a însemna), probabil prin confuzia dintre semui şi însemna.
(Dicţionarul etimologic român)

SEMI- Element prim de compunere savantă având semnificaţia „jumătate”. [< fr., lat. semi-].
(Dicţionar de neologisme)

SEMI- elem. „(pe) jumătate”. (< fr., lat. semi-)
(Marele dicţionar de neologisme)

dáre de seámă s. f. + prep. + s. f., g.-d. art. dării de seámă; pl. dări de seámă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

de búnă seámă loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

băgáre de seámă s. f. + prep. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

seámă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SEÁMĂ s. 1. număr, serie, sumă. (A ridicat o ~ de probleme.) 2. v. mulţime. 3. rost, socoteală, (reg.) ogod. (Nu mai ştia ~ averii lui.) 4. v. socoteală. 5. cont, socoteală, (fig.) spate, spinare. (Câte nu i se puneau în ~!) 6. v. grijă. 7. v. seamăn.
(Dicţionar de sinonime)

SEÁMĂ s. v. apreciere, atenţie, avantaj, beneficiu, bir, calcul, categorie, cinste, cinstire, câştig, condiţie, consideraţie, dare, epocă, fel, folos, gen, impozit, interval, onoare, perioadă, preţuire, profit, rang, răgaz, răstimp, respect, rânduială, rost, socoteală, soi, spaţiu, specie, speţă, stare, stimă, sumă, teapă, timp, tip, treaptă, trecere, vază, vârstă, vreme.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: se sem

Cuvinte se termină cu literele: mi emi