semiconductor dex - definiţie, sinonime, conjugare

semiconductor

SEMICONDUCTÓR, -OÁRE, semiconductori, -oare, s.n., adj. 1. S.n. Material a cărui conductibilitate electrică este mai slabă decât cea a conductoarelor (metalelor) şi mai bună decât cea a izolatoarelor. ♦ P. ext. Component electronic activ. 2. Adj. (Despre materiale) Care are o rezistenţă electrică relativ mare în raport cu aceea a metalelor, dar mai mică în raport cu aceea a materialelor izolante; cu însuşiri de semiconductor (1); (despre dispozitive) bazat pe utilizarea semiconductoarelor. – Din fr. semi-conducteur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SEMICONDUCT//ÓR1 ~oáre n. Material cu o conductibilitate electrică intermediară între cea a conductoarelor (metalelor) şi cea a izolatorilor (dielectricilor). /<fr. semi-cunducteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SEMICONDUCT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre materiale) Care are conductibilitate electrică intermediară. 2) (despre dispozitive) Care funcţionează pe baza materialelor cu conductibilitate electrică intermediară. /<fr. semi-cunducteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SEMICONDUCTÓR s.n. Material solid care are o rezistenţă electrică relativ mare în raport cu aceea a metalelor şi mai mică în raport cu aceea a substanţelor izolante. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. semi-conducteur].
(Dicţionar de neologisme)

SEMICONDUCTÓR, -OÁRE adj., s. m. (material) cu conductibilitate selectivă între cea a metalelor şi cea a izolatorilor. (< fr. semiconducteur)
(Marele dicţionar de neologisme)

semiconductór adj. m., s. m., pl. semiconductóri; f. sg. şi pl. semiconductoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: se sem semi semic semico

Cuvinte se termină cu literele: or tor ctor uctor ductor