semincer dex - definiţie, sinonime, conjugare

semincer

SEMINCÉR, seminceri, s.m. 1. Arbore dintr-o pădure lăsat la tăierea pădurii pentru sămânţă în vederea regenerării naturale a suprafeţei din jur; plante lăsate neculese o dată cu restul recoltei pentru a servi ca plante de sămânţă. 2. Lot dintr-o cultură agricolă destinat producerii seminţelor pentru asigurarea materialului necesar însămânţărilor. 3. Ştiulete de porumb nedezghiocat păstrat pentru sămânţă. – Sămânţă + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SEMINCÉR1 ~i m. 1) Arbore lăsat de sămânţă la tăierea unei păduri în vederea regenerării naturale. 2) Plantă agricolă lăsată neculeasă (după recoltare), destinată producerii de seminţe. 3) Loc pe care se cultivă plante de sămânţă. 4) Ştiulete de porumb păstrat nedezghiocat pentru sămânţă. /seminţe + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SEMINCÉR2 ~ă (~i, ~e) Care ţine de plantele lăsate pentru sămânţă; propriu plantelor lăsate pentru sămânţă. /seminţe + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

semincér s. m., pl. semincéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: se sem semi semin seminc

Cuvinte se termină cu literele: er cer ncer incer mincer