semiproletară

SEMIPROLETÁR, -Ă s.m. şi f. Om care lucrează ca salariat într-o întreprindere, continuând să lucreze în acelaşi timp şi în propria-i gospodărie agricolă individuală. ♦ Ţăran sărac; om sărac. [< semi- + proletar, după rus. poluproletarnâi].
(Dicţionar de neologisme)

semiproletár s. m. (sil. -pro-), pl. semiproletári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

semiproletáră s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. semiproletárei; pl. semiproletáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)