semivocală

SEMIVOCÁLĂ, semivocale, s.f. Sunet intermediar între vocală şi consoană, cu însuşiri comune amândurora; semiconsoană. – Semi- + vocală (după fr. semi-voyelle).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SEMIVOCÁL//Ă ~e f. Sunet intermediar între vocală şi consoană; semiconsoană. /semi- + vocală
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SEMIVOCÁLĂ s.f. Vocală care nu se poate rosti decât împreună cu o altă vocală (cu care formează un diftong); semiconsoană. [< semi- + vocală, după fr. semi-voyelle].
(Dicţionar de neologisme)

SEMIVOCÁLĂ s. f. sunet între vocală şi consoană; semiconsoană. (după fr. semi-voyelle)
(Marele dicţionar de neologisme)

semivocálă s. f., g.-d. art. semivocálei; pl. semivocále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SEMIVOCÁLĂ s. (FON.) semiconsoană, (rar) semiconsonantă.
(Dicţionar de sinonime)