semnatară dex - definiţie, sinonime, conjugare
SEMNATÁR, -Ă, semnatari, -e, s.m. şi f. Persoană care semnează (în virtutea unei împuterniciri) un act, un tratat, o convenţie, o scrisoare etc. – Din fr. signataire (după semna).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SEMNATÁR ~ă ( ~i, ~e) m. şi f. Persoană care semnează un act oficial. /<fr. signataire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SEMNATÁR, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care semnează un tratat, o convenţie etc. [Cf. fr. signataire, după semna].
(Dicţionar de neologisme)

SEMNATÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care semnează un act, un tratat etc. (după fr. signataire)
(Marele dicţionar de neologisme)

semnatár s. m., pl. semnatári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

semnatáră s. f., g.-d. art. semnatárei; pl. semnatáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SEMNATÁR s., adj. 1. s. subscris, (înv.) subscri-bent. (~ul acestei cereri.) 2. s., adj. (înv.) semnător. (Persoanele ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: se sem semn semna semnat

Cuvinte se termină cu literele: ra ara tara atara natara