senă

SÉNĂ s.f. Frunze uscate de siminichie, întrebuinţate ca purgativ şi ca diuretic. – Din tc. sena. Cf. lat. s e n e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÉNĂ f. Amestec de frunze şi fructe uscate de siminichie, folosit ca purgativ şi ca diuretic. /<turc. sena
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sénă s. f., g.-d. art. sénei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SÉNĂ s. (FARM.) siminichie. (Ceai de ~.)
(Dicţionar de sinonime)