senat dex - definiţie, sinonime, conjugare

senat

[Sinonime]
SENÁT, senate, s.n. 1. (În Roma antică) Sfatul bătrânilor; (sub republică) organul suprem de conducere a statului; (sub imperiu) consiliu consultativ cu rol politic minor. 2. Denumire dată camerei superioare a Parlamentului care, împreună cu Camera Deputaţilor, constituie corpurile legiuitoare în unele ţări. 3. (Şi în sintagma senat universitar) Organ de conducere a unei instituţii de învăţământ superior, format din profesori universitari şi reprezentanţi ai studenţilor, prezidat de rector. 4. Loc în care se adună senatorii. – Din fr. sénat, lat. senatus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SENÁT ~e n. 1) (în Roma antică) Organ suprem al puterii de stat în timpul republicii. 2) (în unele ţări) Camera superioară a parlamentului. 3) : ~ universitar consiliu al profesorilor pe lângă rector. /<lat. senatus, fr. sénat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

senát (-turi), s.n. – Sfatul bătrînilor în Roma antică, parlament. Fr. sénat. – Der. senator, s.m., din fr. sénateur; senatorial, adj., din fr. sénatorial; senatoreasă, s.f. (nevastă de senator); senatorie, s.f. (funcţia de senator).
(Dicţionarul etimologic român)

SENÁT s.n. 1. (Ant.) Organul suprem de conducere al statului roman în timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunări care aveau importante puteri în sistemul de guvernare; sfatul bătrânilor. 2. Corp legislativ al unor ţări cu sistem bicameral, format din membri aleşi sau de drept. ♦ Loc unde se adună senatorii. 3. Consiliu de conducere al unei instituţii de învăţământ superior. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. sénat, it. senato, lat. senatus < senex – bătrân].
(Dicţionar de neologisme)

SENÁT s. n. 1. (ant.) organ suprem de conducere al statului roman în timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunări care aveau importante puteri în sistemul de guvernare; sfatul bătrânilor. 2. corp legislativ al unor ţări cu sistem bicameral, din membri aleşi sau de drept. ♢ loc unde se adună senatorii. 3. consiliul profesoral al unei instituţii de învăţământ superior. (< fr. sénat, lat. senatus)
(Marele dicţionar de neologisme)

senát s. n., pl. senáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SENÁT s. 1. (IST.; în Roma antică) sfatul bătrânilor. 2. (POL.) (înv.) singlit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: se sen sena

Cuvinte se termină cu literele: at nat enat