senectute
[Sinonime]
SENECTÚTE s.f. (Livr.) Bătrâneţe. – Din lat. senectus, -utis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SENECTÚ//TE ~ţi f. livr. Ultima perioadă în evoluţia unei fiinţe, caracterizată prin slăbirea funcţiilor fiziologice; vârstă înaintată. [G.-D. senectuţii] /<lat. senectus, ~utis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SENECTÚTE s.f. (Latinism) Bătrâneţe. [< lat. senectus].
(Dicţionar de neologisme)
SENECTÚTE s. f. bătrâneţe. (< lat. senectus)
(Marele dicţionar de neologisme)
senectúte s. f., g.-d. art. senectúţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SENECTÚTE s. v. bătrâneţe.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SENECTÚ//TE ~ţi f. livr. Ultima perioadă în evoluţia unei fiinţe, caracterizată prin slăbirea funcţiilor fiziologice; vârstă înaintată. [G.-D. senectuţii] /<lat. senectus, ~utis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
SENECTÚTE s. f. bătrâneţe. (< lat. senectus)
(Marele dicţionar de neologisme)
senectúte s. f., g.-d. art. senectúţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SENECTÚTE s. v. bătrâneţe.
(Dicţionar de sinonime)