senescență dex - definiţie, sinonime, conjugare
SENESCÉNŢĂ s.f. (Med.) Îmbătrânire a ţesuturilor şi a organismului. – Din fr. sénescence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SENESCÉNŢĂ s.f. Îmbătrânire a ţesuturilor şi a organismului. [< fr. sénescence, cf. lat. senescere – a îmbătrâni].
(Dicţionar de neologisme)

SENESCÉNŢĂ s. f. îmbătrânire a ţesuturilor, a organismului. (< fr. sénescence)
(Marele dicţionar de neologisme)

SENESCÉNT, -Ă adj. (despre ţesuturi, organism) în stare de senescenţă. (< fr. sénescent)
(Marele dicţionar de neologisme)

senescénţă s. f., pl. senescénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

senescént adj. m., pl. senescénţi; f. sg. senescéntă, pl. senescénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SENESCÉNŢĂ s. v. îmbătrânire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: se sen sene senes senesc

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta centa scenta