senina dex - definiţie, sinonime, conjugare
SENÍN, -Ă, senini, -e, adj., s.n. 1. Adj. (Despre cer) Fără nori, limpede, clar; liniştit. ♦ Luminos. 2. Fig. (Despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Care exprimă linişte, mulţumire sufletească; netulburat, luminos, liniştit, fericit. 3. S.n. Seninătate, limpezime, claritate (a cerului). ♢ Loc. adv. Din (chiar) senin = dintr-o dată, pe neaşteptate, fără veste; fără motiv (vizibil). [Var.: (înv. şi reg.) sărín, -ă adj.] – Lat. serenus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SENÍN1 n. Lipsă de nori; seninătate; limpezime. ♢ Din ~ deodată; pe neaşteptate. /<lat. serenus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SENÍN2 ~ă (~i, ~e) 1) (despre cer, timp etc.) Care este fără nori; limpede. 2) fig. Care vădeşte linişte sufletească; calm; netulburat. Privire ~ă. /<lat. sarenus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

senín (-nă), adj. – Limpede, clar. – Var. Trans. serin, sărin. Mr., megl. sirin. Lat. serēnus (Puşcariu 1579; REW 7843), cf. vegl. saran, prov., cat. serè, fr. serein. Asimilarea rinnin este recentă. – Der. seninare, s.f. (Trans., stîncă de piatră lustruită sau strălucitoare); seninătate (var. senineţe), s.f. (claritate), pe care Puşcariu 1580 îl reduce la lat. serēnitas; (în)senina, vb. (a se face senin).
(Dicţionarul etimologic român)

senín adj. m., pl. seníni; f. sg. senínă, pl. seníne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

senín s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

senín senínuri, s.n. (reg.) stâncă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

seniná pers. 3 sg. senineáză, vb. I (înv.) a însenina; a lumina.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SENÍN adj. v. lin, liniştit, netulburat, tihnit.
(Dicţionar de sinonime)

SENÍN adj., s. 1. adj. albastru, clar, curat, limpede, pur, străveziu, (livr.) limpid, (Transilv.) tistaş, (înv.) seninat, seninos, (fig.) spălat. (Un cer ~.) 2. s. albastru, albăstrime, azur, claritate, limpezime, seninătate, (rar) limpeziş, (înv. şi reg.) seninat, (reg.) vineţie, (Mold. şi Bucov.) sineală, (înv.) senineală. (~ul cerului.) 3. adj. frumos, însorit, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~) 4. adj. limpede, luminos. (Zori ~.) 5. adj. frumos, (înv.) seninos. (Nopţi ~.) 6. adj. (livr. fig.) olimpian. (Un spirit ~.)
(Dicţionar de sinonime)

SENÍN adj., s. v. calm.
(Dicţionar de sinonime)

SENÍN s. v. astâmpăr, linişte, odihnă, pace, repaus, tihnă.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Senin ≠ înnorat, noros
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: se sen seni senin

Cuvinte se termină cu literele: na ina nina enina